Am fost întrebat ce cred despre oameni în general. Despre ce sunt. Despre credințele lor. Despre năzuințele lor. Și spuneam că oamenii sunt diferiți si divergenți. Și că realitatea fiecăruia e diferită si totală. Că fiecare are universul propriu care este distinct de universul celuilalt. Cu adevarul se întâmplă cam la fel. Oamenii aud numai ce vor sa audă si cred numai ce vor sa creadă. Indiferent de situație. Indiferent dacă cineva il stropește cu bidineaua de var alb, omul va zice in continuare că varul ăla e negru. Pentru că așa îi este lui mai bine. Mai comod. Mai confortabil. Pentru că așa își dorește. Și așa e normal sa fie. Dorințele fiecaruia ne fac să fim ceea ce suntem. Sau să avem ceea ce ne-am dorit. Întotdeauna a fost asa. Nu e vorba de moralitate sau de alte sisteme complicate. Noi toți proiectăm lumea interioară în exterior și ne legam de faptul că vrem ca varul să fie negru. Si devine monstruos de negru. Pentru că asta ne dorim. Argumentele pe care le ai în legătură cu ceva, de multe ori nu au nicio legătură cu ceea ce crezi cu adevărat sau cu realitatea în sine. Însă dau bine. Imaginea conteaza...in fața cui oare?
Sunt multe măști, unele frumoase, altele monstruoase, multe caraghioase, iar altele cu linii căzute de expresie. V de la vendetta: “Pune-i unui om o masca pe față și el îți va spune tot adevarul”.
Sunt un copac, in mijlocul unui câmp, bătut de furtună. Mă tot întreb de ceva vreme... ce înseamnă, real, a fi bine?! Știu aproape toate explicațiile din cărți, dar, real, ce înseamnă a fi bine?! Separat chiar și de povestea ca tu esti buricul pământului, că, in primul rând, pe tine te ai in grijă, cu tine faci calatoria până la capat bla bla … Știu, e important să nu te pierzi, în fond, dacă tot ai obligația sau plăcerea să călătorești, e păcat să-l pierzi pe ăla cu care o faci, mai ales că e singurul aflat real in ecuație și alt sine nu mai ai…dar, dincolo de filosofii, cutume, realități, ce înseamnă, ca simțire, a fi bine?! Habar n-am. Mi-am pierdut binele? Văd viața ca pe o gară pustie într-o zi de toamnă plumburie. Plouă rece. Bate vântul. Iar eu pe peronul ei, singur, așteptând un tren. Un tren ce nu mai vine... însă aștept.
Direct sub patura ma bag. Ce mi-ai facut tu mie acum se cheama directa la ficat :))
ReplyDeleteIti dau de la mine putina caldura, vrei? Te imbratisez...
ReplyDeleteOoo, Doamne...
ReplyDeleteRobert, te rog sa alegi o zi calduroasa cand scrii astfel de texte. Nu stiu daca realizezi cat de impactante sunt scrierile tale...nu cred ca stii asta. Ti-o spun eu, foarte!
ReplyDeleteEste clar ca esti inzestrat. Ai tot pachetul. Altfel nu imi pot explica cum de plang acum.
ReplyDeleteRobert, trebuie sa inveti sa traiesti din nou. Iarta si uita oamenii care te-au ranit. Atat au putut ei sa faca. Mai mult nu pot sau nu vor. Sunt oameni care au trait in frica toata viata lor, saracii. Dar tu traieste. Fii cu chipul luminat, asa cum te-am vazut toti in seara aia. Esti un barbat complet. E pacat sa te pierzi in singuratate.
ReplyDeleteEste un tot aici. Este o poveste. Este ca in povestea florii "nu ma uita". Sunt impresionata. Voi vedeti ca pe o poveste trista. Eu vad multa iubire. O iubire pe care o tine inchisa. O invidiez pe femeie aia catre care isi va deschide inima. Daca va fi vreodata.
ReplyDeleteDa, este o poveste. M-a izbit imaginea, m-a izbit textul. Nu este o poveste dura. Insa iti lasa o greutate si un zambet. Si amandoua pe suflet.
ReplyDeleteRobert este partenerul meu preferat de tango. Si nu pentru ca este foarte tehnic ci pentru muzicalitatea si caldura lui. Cand sunt in bratele lui simt numai blandete. Nu are nimic fals. Este barbat pana in maduva oaselor. Inclusiv textul asta este unul bland. Va loveste doar sinceritatea povestii.
ReplyDeleteUnde dansati? As vrea sa ma apuc si eu de tango.
ReplyDeleteCauta pe facebook. Chiar acum este o grupa de incepatori. Iti recomand. "Atelierul de tango" sau "Tango Feliz".
ReplyDeleteNu stiam ca Robert este dansator de tango. Danseaza bine?
ReplyDeleteDupa cum ziceam, este preferatul meu. In tango este vorba despre conexiune. Poti avea asa ceva cu un partener sau nu poti avea deloc. Cu Robert este foarte usor. Este intuitiv, are imaginatie, are caldura si grija fata de partenera. Si cam asta spun toate colegele de dans. Te simti printesa cand dansezi cu el:)). Plus ca in tango se danseaza close embrace. Adica sunt cu nasul langa pielea lui. Miroase intr-un mare fel. Si nu de la parfum. Natural.
ReplyDeleteNu stiu cum danseaza, dar vad cum scrie. Ii vad pozele. I-am vazut manifestarile pe viu. Este foarte complex. Si foarte barbat. Cu toate bunele si relele unui barbat. Am stat duminica seara si doar l-am urmarit. L-am disecat, cum s-ar zice :))). M-au trecut fiorii. Si eram cu barbata-miu langa mine :))).
ReplyDeleteBuna tuturor. Sunt Mara. Cineva poate sa-mi explice si mie despre ce este vorba? Ce a scris aici? Ca nu inteleg. Dar mi-a ramas un nod in gat si nu stiu de ce.
ReplyDeleteBuna Mara. Sunt Ana. Iti explic eu cand ne vedem. Sa nu te ingrijorezi. Nu intelegi pentru ca esti foarte tanara si nu ai experienta necesara. Insa daca ai simtit nodul in gat, atunci esti pe drumul cel bun :).
ReplyDeleteimpresionant...mi-au dat lacrimile
ReplyDeletesi cand credeam ca nimic nu ma mai poate uimi...
ReplyDeleteScrii in imagini...ti s-a mai spus?
ReplyDeleteDa. Scrierile sunt ca pozele pe care le face. Transmit mult. Cum poate un om sa...
ReplyDeleteSi? ce mai faceti voi? Sunteti plouati? Fara chef? Fara vlaga? Si eu la fel. Dupa ce am citit :))
ReplyDeleteM-am trezit cu o stare proasta de dimineata. Cred ca da. Mercur este retrograd
ReplyDeletesi ei am venit de la serviciu. nu am chef de nimic. vreau doar sa ma lase lumea in pace.
ReplyDeleteMa gandesc ca intr-o zi te voi intalni intamplator pe strada. Si tu nu ma vei cunoaste. Dar eu iti voi zambi. Pentru toata bucuria pe care mi-o aduce fiinta ta :)
ReplyDeleteAr trebui sa facem ceva frumos pentru el. Simt nevoia sa ma revansez pentru toate zambetele si starile frumoase pe care mi le da.
ReplyDeleteO idee excelenta, ce, cum, cand?
DeleteNu stiu. Poate intr-o zi cu mai mult soare. Vineri vad mai mult soare. De fapt tot weekendul. Poate nu ar trebui sa imi pese. Dar Robert chiar imi umple sufletul cu ce face. Nu sunt genul de admiratoare nebula. Imi place frumosul. Si simt nevoia sa dau la randul meu acestui om frumos care ma bucura cu fiecare postare pe care o face. Vesela sau trista.
DeleteNu e neaparat sa fie in natura, ne putem intalni intr o cafenea, sa povestim pur si simplu, vrute si nevrute , cevs simplu, sa nu supere sau dersnjeze. Asa ne cunoastem cu totii. Si cei care se pricep sa faca fotografii si cei care sr pricep sa le admire . Nu ar fi mai corect asa?
DeleteAm putea face asta. Dar nu cred ca Robert participa la asa ceva. Nu cred ca ii place orasul. Si ne vom intalni doar noi. Si dispare miza...adica a face ceva pentru el. Iar o cafea nu e chiar ceva frumos pentru el.
DeletePai poate ne mai vedem cu totii și avem ocazia sa ne revansam. Cred ca apreciaza lucrurile simple. Eu ii fac prajituri. Stiu deja de care îi plac.
ReplyDeleteCateodata mai sunt zile de astea. Cateodata ne simtim sfarsiti. Cateodata suntem fara de noi. Dar nu conteaza. Gaseste o imbratisare. Iar daca nu o gasesti, spune o rugaciune. Si daca nici asta nu ajuta, atunci cauta in tine. Acolo este totul.
ReplyDeleteOamenii te vor uita, vor uita tot ce ai fost tu vreodata. Oamenii nu stiu sa iubeasca. Sunt prefacuti. Te vor rani. Si ce daca? Singur nu vei fi. Ca in povestirea pe care ai scris-o cu Simon Cirineul...nimeni nu este singur de tot. Iubesc ce ai scris acolo. Esti un om frumos, foarte frumos. Capul sus. Te imbratisez cu drag. Si daca ai nevoie de un umar, cere. Sunt aici :).
Cum poti sa scrii...
ReplyDeleteAm trait ce povestesti tu. Este groaznic. Oameni care m-au dus acolo. Si care apoi defilau cu vesnicele scuze "sunt alegerile tale". Ii consider oameni de nimic. Oameni care la randul lor au trait intr-o frica continua toata viata lor. Abandonati cand erau copii, calai cand ajung mari, fricosi cand sunt pusi in fata a ceva serios. Nu-ti bate capul cu ei. Nu sunt in stare de mai mult. Niste incurca-lume fara scrupule. Furiosi si agresivi.
ReplyDeleteBuna, sunt Ana. Nu-mi dau seama de pattern. Poti povesti mai multe?
DeleteNu stiu ce sa povestesc. Am plecat de langa unul caruia ii mancau cainii din traista, un fel de molau, lasa-ma sa te las. Nu il mai suportam. Si am dat peste altul care era fix opusul.
DeleteDoar ca era zmeu doar cu mine. In public era tacut si retras, facea pe-a nevinovatul. Iar cu mine in particular devenea leu. Ma critica permanent, iar daca lucrurile nu erau asa cum voia, iesea scandal serios. Nu se lasa pana cum nu cedam. Dar era vocal doar in situatii de criza, cand ne certam. In rest trebuia sa scot cuvintele cu clestele. In ultima perioada devenise crunt. Nu ii mai suportam prezenta. Nu ma mai suportam nici pe mine. Un incurca-lume care a fugit de orice responsabilitate pe care eu i-am propus-o. Se fixa pe un anumit lucru si nu il scoteai din asa ceva. Mi-a trebuit vreun an sa ma refac dupa el. A fost dificil ca era si in perioada pandemiei si nu puteai sa ai activitati sociale.
Aha. Am inteles. Stii ca este o teorie cu oamenii pe care ii atragi in viata ta. Eu nu cred in teoria aia. Insa cred in stiinta. Ce mi-ai povestit tu este fix pattern de frica de abandon. Omul ala a suferit in copilarie abandon. Cine stie cum si de ce. Este una dintre cele mai urate frici. Ramai cu ea toata viata daca nu o tratezi. Si daca o tratezi tot ai sechele. Statistic sunt cei mai nefericiti oameni. Ei sunt incapabili de dragoste. Oricum nu pe perioade lungi de timp. Frica nu le da voie. Si la prima cearta din relatie, incep sa isi pune intrebari despre omul de alaturi. Ii recunosti usor pentru ca sunt toti pe acelasi calapod: sunt tacuti in grupuri, nu sunt comunicativi, sunt foarte explozivi la limita isteriei, nu isi recunosc niciodata greselile insa pandesc greselile altora si le arata cu degetul, sunt acuzatori, critica totul, sunt pasivi in relatie, foarte egoisti si profitori cand e vorba de sentimente si de viata lor. Adica iti pot intoarce spatele intr-o clipita, fara urma de regret, culmea, crezand ca ceea ce fac este bine. Sunt si foarte posesivi si incapabili de planuri pe termen foarte lung. Desi isi doresc lucrurile astea si teoretic si le fac.
DeletePoate ca descrierea seama cu a unui socipat. Dar sa scrii ca sechelele create de abandon sunt cele mai grave dintre toate cu care ne confruntam. Dintre 10 cazuri pe care le am, sapte sunt de abandon.
Da, sunt niste incurca-lume. Iar daca ai intrat in relatie cu ei, tine-te bine. Relatia devine toxica fara sa faci nimic gresit.
Ar trebui sa citesc mai mult. L-ai descris perfect. Avea cam toate chestiile, inclusiv izbucnirea de isterie si copilaria. Erau trei frati, ma-sa a plecat de acasa ca era taica-su betiv, ei au ramas cu bunicii, ca taica-su umbla aiurea.
DeleteStiu stiu. Dupa cum ti-am zis: din 10 cazuri, 7 sunt pe abandon. Imi pare rau. Sa fii bine!
DeleteMultumesc. Esti foarte draguta, Ana. Esti un om bun.
DeleteCu drag! Si iti accept complimentele. Acum esti cu cineva?
DeleteNu inca. Si nici nu caut. Sunt linistata deocamdata asa. Am tras prea mult catre casatorie si mi-am dorit prea mult viata intr-o casatorie. La cate piedici si motive mi s-au pus, acum sunt obosita. Si nu mai vreau sa intalnesc alt barbat decat acela serios care ma va duce la altar.
ReplyDeleteTe inteleg. Nu te grabi chiar daca ti se pare ca timpul este neiertator si anii trec. Faptul ca ai spus de altar, ma face sa te intreb: esti credincioasa?
DeleteDa, dar nu habotnica. Merg la biserica, tin posturi, ma simt bine cand fac asta. Cred in casatorie si in taina cununiei. Si cred ca orice om care isi doreste aceasta taina, stie sa iubeasca cu adevarat.
DeleteTe inteleg. Si cred ca este un alt nivel de iubire. Eu inca nu am ajuns acolo vreodata si nici nu am simtit asa ceva. Te imbratisez :)
DeleteCe loc frumos! Felicitari Robert! Si pentru poze si pentru scrieri (sunt absolut o admiratoare a stilului tau prozator) dar si pentru faptul ca ai creat o platforma cu oameni interesanti si discutii inteligente. Nu toate, clar, dar e pe drumul cel bun. Observ calitatea ridicata a oamenilor. Nu vad ca prin alte parti troli si manelisti. Probabil ca nu inteleg continutul blogului :))
ReplyDeleteAsa e. Partea rea e ca nu interactioneaza prea mult cu noi. Doar la chestii teoretice sau cand are de facut cate un anunt. Mi-as dori sa vorbeasca mai mult cu noi, sa se deschida, sa fim un grup mai omogen.
ReplyDeleteEu zic sa nu fim ca tiganii. A creat un loc in care ne putem bucura de frumos. Sa ne multumim cu ce avem, iar daca va simti nevoia, va veni el inspre noi. Deocamdata i-ar trebui respectata alegerea :)
ReplyDeleteDoamne ce vreme e afara! Fix vremea din ultimul tau fragment. Ma trec fiorii citind. Tu ar trebui sa te faci povestitor la gura sobei. Sau la foc de tabara.
ReplyDeleteEu ma vad infasurata in bratele unui bărbat ca el, pe vremea asta. Acoperiti cu o paturica. Si el sa îmi povesteasca ceva, orice. Sau sa îmi spuna o poezie nostima. Sa il aud vorbind și să am sentimentul ala de cuibareala. Iar sentimentul asta e atat de rar, incat chiar ai nevoie de un om special în viata ta. Scuze, vremea m-a facut...
ReplyDeleteFetelor, daca vreti astfel de barbati, construiti-i cu rabdare. Femeia este responsabila de cuib. Un barbat, cat de bun ar fi el, pleaca din cuib daca femeia nu e ok. Lasati feminismul deoparte și fiti femei. Adica mame, sotii, prietene, iubite. Da, este greu. Dar e in firea lucrurilor. Nu incercati sa va opuneti naturii voastre. Veti fi singure și nefericite. Fiti complementare barbatilor. Nu luptati cu ei pentru ca nu aveti sanse de izbanda. Va pierdeti viata in razboaie inutile. Si nu veti avea nici liniste, nici tihna , nici imbratisari nici caldura.
ReplyDeleteAi dreptate. Eu am fost feminista convinsa si imi pare rau pentru timpul pierdut in lupte inutile. Nici nu stiu cu cine ma luptam. Cu toata lumea, credeam ca ceilalti sunt vinovati. Ca barbatii "e porci" si ...tot tacamul. Problema era la mine. Si am ajuns la 34 de ani sa visez la lucrurile impotriva carora luptam la 28. Si am mai chinuit si un barbat bun pentru tampeniile mele.
DeleteBuna fetelor. Sunt Ana. Prea multa tristete astazi. Haideti sa ne gandim la lucruri frumoase. Sa ne punem dorinte mici si realizabile. Si cateva planuri, sau macar discutii despre weekend ne-ar scoate pe toti din starea asta. Si eu sunt de acord cu faptul ca feminismul este un bullshit care a stricat feminitatea, insa hai sa ne gandim la chestii frumoase. Zicea cineva ca vrea sa se revanseze si sa-i facem lui Robert un mic cadou. Eu ma gandeam sa mergem la munte. Stiu ca ii place muntele si de cate ori poate, evadeaza acolo. Haideti sa inchiriem o cabana undeva. Ma pot ocupa eu de organizare, insa cineva mai apropiat trebuie sa il intrebe daca merge. Apoi trebuie sa stiu cati dintre voi merg.
ReplyDeleteBuna Ana. Il pot intreba eu pe Robert ca ma vad cu el zilele astea. Adica azi sau maine. Sau daca vrei raspunsul mai repede, il pot suna.
ReplyDeleteDa da. Cat mai repede. Pentru ca mica excursie este cadoul nostru pentru el. Daca Robert nu merge, putem merge noi. Dar nu asta este scopul. Eu as vrea sa ne vedem cu el in weekendul asta.
ReplyDeleteCe ideea buna ai avut, Ana! Felicitari. Vad ca pe grup deja e foiala mare :))))
ReplyDeleteDar unde la munte?
ReplyDeletePai este o cabana in zona muntilor Calimani. Nu va costa nimic cazarea. Ci doar drumul pana acolo si mancarea. Si incap lejer 20 de oameni acolo.
ReplyDeleteoooooooooo???cum asa? dar ce pile ai Ana de nu costa nimic cazarea?:))))
ReplyDeleteNu conteaza...sa zicem ca e o chestie de familie :)
ReplyDeleteAna, daca te cer de nevasta, devin mai bogat? :))))
ReplyDeleteNu, dragul meu, devii mai refuzat :)))
ReplyDeletehahahaha
ReplyDeleteA răspuns pozitiv invitației?
ReplyDeleteOk, s-au cam ocupat locurile. Sa speram ca Robert poate sa mearga. Daca nu, vedem cum facem :)
ReplyDeleteCred ca va merge, dacă la început se opunea cu îndârjire la ce era pe aici, după.. a început sa i placa :) Asta i o chestie pozitiva, Cred ca prăjiturile Anei au avut un rol important :)
ReplyDeleteDraga mea, ce muscatura subtila! :))
ReplyDeleteEu zic ca nu ar fi rau sa-i placa prajiturile Anei:)))). Este atat de simpatica si saritoare cu fiecare in parte, incat nu vad niciun motiv sa nu-i primeasca prajiturile:))). Decat sa stea asa singur cuc, asteptand nemurirea sufletului.
ReplyDeleteDacă l ați cunoaște cu adevărat, ați ști ca nu i suficient, dar în timp, poate ca veți afla :)
DeleteSa inteleg ca tu il cunosti cu adevarat :)
DeleteÎnțelegi ce vrei :)
DeleteCe atitudine pasiv-agresiva ai...daca il cunosti asa bine, cu atat mai urat din partea ta ca il lasi singur. Foarte egoist mod de a fi :)
DeleteGuys am o veste proasta. Am vorbit cu el. Raspunsul lui: "multumesc pentru invitatie, mergeti voi, am niste chestii foarte personale de rezolvat. Cu alta ocazie."
ReplyDeleteAltceva nu mi-a mai zis. Deci cum facem?
Eu zic sa mergem, daca tot ne-am pornit pe drumul asta. Cumparam mancare, lemne avem acolo, baietii se ocupa de alte cumparaturi. Noi, fetele, de mancare de casa. Cineva trebuie sa stie sa faca focul si sa se descurce cu sobele. Tata a mai construit si un ciubar, dar nu stiu deloc sa il folosesc. Dar ne descurcam. Este frig, deci sa avem haine groase. In rest vorbim pe grup despre logistica, sa nu mai umplem aiurea comentariile aici. Eu ma voi ocupa de o lista cu cele trebuincioase si voi desemna pe fiecare cu ce are de facut. E ok asa?
ReplyDeleteWoooooww...Ana ce zodie esti de ai asa spirit?:))))
ReplyDeleteSunt Capricorn. Dar nu cred in zodii. Dupa cum ziceam, cred in stiinta.
ReplyDeleteBuna. Sunt Denisa. Eu nu sunt pe grupul de mess. Mai este vreun loc la munte? As putea merge si eu?
ReplyDeleteBuna Denisa. Sunt Ana. Din pacate nu mai sunt locuri. S-au ocupat ieri in prima ora. Si la modul inghesuit. Au fost de acord sa doarma si cate doi/doua in pat. Dar vor mai fi iesiri. Si cand va fi cald, baietii pot sta si la corturi. Noi, fetele, in casa. Avem nevoie de mai multa caldura si igiena decat ei :))).
ReplyDeletePentru grupul de messenger. Ii dai un mesaj lui Robert si ii spui sa te adauge. Este singurul administrator al grupului, noi nu putem face nimic. Te imbratisez :)
Ahhh...multumesc. Dar imi da accept in grup? Eu nu sunt fotograf. Dar imi place mult cum scrie, iar pozele sunt parca din alta lume.
ReplyDeleteSigur ca da. Nu ai fi singura din grup. Este foarte civilizat si vesel acolo. O singura persoana a fost mai nesim... altfel, sa zicem:). Si a exclus-o imediat.
ReplyDeleteAm citit ca e un blog mai mult pentru fotografi. Dar imi place atat de mult cum scrie, incat imi vine greu sa stau pe margine. Imi atinge sufletul, nu stiu cum. Eu doar stau cumintica si admir. Nu vreau sa deranjez :)
ReplyDeleteNu trebuie sa stai cumintica. Este un blog unde exprimarea este libera. In conditii de respect, evident. Iar calitatea oamenilor, dupa cum ai observat, destul de ridicata. Interesant cum s-au strans atatia oameni frumosi aici. Pe unii i-am cunoscut, pe altii inca nu. Deci te asteptam :)
ReplyDeleteMie imi pare tare rau ca nu vine Robert...ar fi fost frumos.
ReplyDeleteCred ca tuturor ne pare. Noi l-am vazut aseara la teatru. Ne-am salutat.
ReplyDeleteMai este vreo cabana prin zona? Oare imi pot lua cazare pe aproape pe undeva?
ReplyDeleteDa da, sunt. Discutam pe fb mai multe.
ReplyDeleteBuna. Pentru cei care nu sunt pe grupul de messenger si care si-au gasit cazare in alta parte. Azi la 2 e plecarea. La ora 2.30 ne strangem pentru 15 min in fata la Decathlon, pentru ultimele cumparaturi. Ar fi de preferat sa mergem grupat. Si atenti. Ne vedem :)
ReplyDeleteBuna Robert. Sunt Denisa. Unul dintre oamenii care au ramas acasa. Imi place fotografia, am un Nikon D3500. De incepatori. Dar fotografiez pe modul Auto. Am invatat teoria de pe youtube, dar tot nu imi ies pozele. Ai vrea sa ma ajuti cu cateva sfaturi, chiar exemple? Ne putem vedea? Promit sa nu iti rapesc mult timp. Doar cat facem impreuna cateva poze. Lectii private dai? Sunt dispusa sa platesc. Imi place atat de mult stilul tau de fotografiere...nu vreau sa il copii. Ci doar sa invat. Iti multumesc.:)
ReplyDeleteDenisa, cred ca ai mai multe sanse sa iti raspunda pe mess. Am observat ca aici nu prea comunica. Iar despre lecții private, l-am întrebat si eu. Mi-a zis nu.
ReplyDeleteCum e, Denisa? Ti-a raspuns pe mess? Ai rezolvat?
ReplyDeleteDaaa, multumesc. Tu stii cate mi-a explicat? Si ce frumos! Nu a vrut sa ne vedem azi dar vorbim maine dimineata si, daca are timp, facem 2 poze impreuna. Multumeeeeeeeeeesc. Foarte bun profesor, foarte bun. Si nu te face sa te simti prost ca nu stii, iti explica ca pana si cel mai nepriceput, ca mine, pricepe.
ReplyDeleteGata? Ti-a aratat? V-ati intalnit?
ReplyDeleteNu inca. E la biserica. Dupa mi-a zis ca imi da mesaj.
ReplyDeleteSuper. Ne spui si noua ce ai invatat. Nu pastrezi doar pentru tine :)
ReplyDelete