Blue pill or red pill?

 

E miercuri. Sunt furios, supărat, turbat, înverșunat, frustrat. Ma simt păgubit, privat de un drept: dreptul la soare. Și Bacovia asta de afară, mă scoate din pepeni.  Înțeleg că este sfârșit de toamnă, dar se simte ca și cum ar fi sfârșit de tot.

Îmi amintesc de discuțiile pe care le aveam cu un prieten poet, mult mai în vârstă și mai deștept, care avea aceeași problema ca mine: lipsa soarelui îi golea de viață și îl apucau gândurile "profunde". Pentru el era o enigma cum omul (avand constiinta mortii) poate face atâtea lucruri intr-un interval de timp asa mic. Si, culmea, nu o ia razna cu acea apăsare fenomenală, cotidiană, funebră: actul de deces in buzunar. Pentru că asta este. Ne naștem cu această cruzime. Omenirea este un imens lagăr de exterminare iar noi, oamenii, avem conștiința cotidiana a faptului ca vom muri. Si cu toate astea funcționăm.

Kant spunea ca moartea e ca Polul Nord: știm ca e acolo dar nu credem că ajungem vreodată. Ceva blochează conștiința funebrului. De unde rezultă că subconștientul nostru stie muuuult mai multe despre moarte. Și-i transmite conștientului "relax dude, stay cool. It's not so bad". 

Tot poetul mi-a indicat sa citesc o carte "Plugarul si Moartea". Și de atunci tot o recitesc.

Asta noapte am citit-o iarăși. Pentru că nu aveam somn. E vorba de un tip care ii reproșează Morții o grămadă de chestii. Moartea il ascultă, încearcă sa-l calmeze cu aceleași platitudini pe care le știm cu toții. Ca nimeni nu scapă, ca fiecare e dator cu asa ceva. Bla-bla-urile curg. Si la final apare Dumnezeu care, împăciuitor, le spune ca ambii au dreptate.

WTF? Adică pana si dreptatea divina este relativa? Si m-am înfuriat si mai tare. Pentru ca nu exista mult-promisa libertate. Sau acea libertate exista doar "in acte". In realitate pendulăm între binoame. Suntem limitați.

Avem libertatea de a a alege sau stânga sau dreapta. Disjuncție exclusivă. Dar poate eu vreau sa merg spre zenit sau nadir. Sau in ambele in același timp. Nop...nu se poate. Spre acele locuri poți doar visa.

Avem libertatea de a alege o culoare preferata din interiorul intervalului alb-negru. Dar de ce? Mie-mi place culoarea alcamiu. Pai nu, nu trebuie sa-ti placa. Nu este in interval ROGVAIV. Deci nu exista.

"Omul este atat de liber incat si-a ales sa fie muritor" zicea unul dintre sfinții din calendar, referindu-se la actul creatiei. Habar n-am care. Cred ca cel zis si "gura de aur". Serios??? Ce treaba am eu cu faptul ca prostul de Adam a mușcat dintr-un măr? Sau ca Eva a fost sedusă de un sarpe?

Nu, domnule, n-am nici o treabă cu asa ceva. Eu acum trăiesc si nu trebuie sa trag pentru greșelile altora. Ți se promite marea cu sarea. De ce m-ar interesa "muzica celesta"? Imi place "muzica mundana" asa cum este. Il prefer pe Minculescu spunând "buna seara, prieteni" decât sa aud coruri de androgini îngânând ceva veșnic.

Nu eu am ales să mă nasc. Nu m-a întrebat nimeni, nu am cerut asta. M-am trezit aici, plin de întrebări, cu o condamnare la moarte in buzunar (cum zicea prietenul meu poet), fără niciun răspuns la întrebarea sensului vieții. Era mai cinstit asa: te-am adus aici, sensul vieții tale e asta, fii obedient etc. Dar nu. E cam si cum ai cumpăra un Boeing fără carte tehnică si il conduci fără să fi făcut o ora de aeronavigatie.

Mă simt ca un șoarece intr-un labirint, urmărit cu interes de un om cu halat alb.

Blue pill or red pill?

Cod portocaliu

Nu-mi place umezeala deloc. Mai ales când e ploaie de aia mocănească, care-ți picură pe fiecare circumvoluțiune in parte. Însă îmi place frigul, gerul, viscolul. Și, daca tot s-a anunțat cod portocaliu, de ce sa nu ies la poze pe dealuri?

Dau un telefon și întreb un prieten, evident zice că sunt nebun, dar merge cu mine, ca să aibă cine mă resuscita in caz de rămân prin viscol. 

Am reușit să fac doar două poze mai acătării, restul timpului chinuindu-ma să rămân pe două picioare:

Nu știu dacă am reușit să surprind cam cat de tare bătea vântul.

În continuare câteva poze cu atmosfera de acolo:

Și, într-un final, pata de culoare întorcându-se la mașină. Poza asta a fost însoțită de cuvintele "sa am dovada că nu ești sănătos, mai băiete!":

Prin padure

 Ziua mohorâtă și noroiul nu ne-a oprit sa facem câteva fotografii. Toate pozele sunt făcute cu un obiectiv fix de 105mm, de care sunt absolut îndrăgostit. 

Prietenie

 ...Si mi-e Prieten nu pentru ca lucrurile rele sa nu mi se întâmple, că de întâmplat se întâmplă oricum. Ci pentru că Îmi este alături atunci când acele lucruri se întâmplă. 

     

        Astept sa te zaresc.

        Din dorul tau sa sorb un strop, si inzecit sa il sporesc.

        As vrea sa ma respiri.

        Sa-nvaluiesc cu taina mea, parfumul ultimei iubiri.

13

 

"...acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul."

 "Sunt frunza ce cade, iar tu-mi eşti pământ;

Aştepţi să te-acopăr cu suflet şi dor"

 Brrr...Vremea asta incertă te duce cu gândul la o seară rece și ploioasă, un foc vesel la șemineu, o hobbițică blândă alături și câțiva hobbiței neastâmpărați prin preajmă.

Alegeri

 

           

         Cateodata viata vine si te surprinde. Facem alegeri in fiecare zi. Nu poti iubi daca nu ai cunoscut ura. Nu poti avea vointa daca nu ai cunoscut delasarea. Nu poti avea blandete daca nu ai cunoscut brutalitatea, abuzul. Nu poti fi săturat daca nu stii ce este foamea. Nu exista recunoasterea valorii, fără a fi cunoscut nepăsarea, absența. Nu exista virtute fara a cunoaste opusul. Si atunci cand le-ai cunoscut alegi cum vrei sa fii. Sa devii. Suntem ceea ce alegem. Deciziile cotidiene ne formeaza destinul si nu invers. Aceste perechi contradictorii joaca un mare rol in intreaga natura. Inaltimile si adancurile sufletului omenesc alcatuiesc o singura unitate. Adeseori vorbim despre mere, dar de fapt vorbim despre săgeți.

        Vrem sa fim mai buni decat suntem, un amestec de animalic si dumnezeiesc. Au existat intotdeauna sclavi si stapani, victime, calai si salvatori. Insa disproportia de astazi este mare. Dorinta fara convingere interioara este vorba goala. Forma fara fond. Oameni simtitori, nu roboți incapabili de iubire… Construim, dezvoltam.

        Cuvantul principal al omenirii este: constrangerea. Oamenii vor sa fie constransi la sanatate, la viata, la supunere, la spiritualitate stangaci inteleasa sau traita, la social si mental. Pierd libertatea interioara si constiinta personalitatii lor prin influența gândurilor impuse. Oamenii isi pierd energia in lupta dintre Eu si EU. Caricaturi ale imperativelor de odinioara, ramanem pe frecventa unui razboi mondial interior.

        Curentul electric, de pilda, consta dintr-o componenta negativa si una pozitiva. Bateria, intr-o parte are + si in cealalta are - . Nu se supara nici unul din capete ca de ce e + sau de ce nu e -.  Cand se unesc dau lumina, cand sunt separate nu folosesc. Nu rolurile sunt problema, ci felul in care omul interpreteaza. Rolul nu ma schimba, eu stiu cine sunt, ce rost, sens, valoare am. Alternanta intre + si – da lumina. Sisteme inchise nu exista. Toate se transforma, evolueaza. Viata este un dans intre echilibru si cutremur. Tendinta spre haos si tendinta spre echilibru. Dansăm intre a sta pe suprafata plana si a o lua la fuga de pe varful muntelui. Nu exista pauza. 

        Uneori cutremurul vine pentru a distruge lucrurile de care nu mai aveam nevoie sau pentru a reaseza valorile, ierarhiile, lucrurile importante. Ne antrenam pentru situatii de criza, nu pentru pace. Cutremurul, de orice valoare semantica ar fi, distruge ipocrizia, fatarnicia, minunea in care ai crezut ani la rand si care s-a dovedit a fi doar o minciuna lunga, care ti-a mancat timp din viata si nimic mai mult. Pentru ca neiubirea se simte. In timp. Fara siguranta, fara predictibilitate, doar interpretare. Valoarea din afara pune personalitatea sa pedaleze pana oboseste. Da, mi s-a daramat viața, dar cei dragi sunt sanatosi. Asta e tot ce conteaza, restul, la naiba, refac din nou!... Stiu ca va fi bine!

        Gandurile noastre sunt o statie de emisie-receptie. Uneori reusim sa decriptam corect, alteori ne angajam in relatii de dependenta. Faci pe prostul ca sa nu stârnești furtuni, dar stii ca esti destept. Uiti putin, dar nu uiti pentru totdeauna. Oricat de co-dependent ar fi cineva, oricand poate alege altceva. Exercitiu de vointa, de alegere, de libertate. Suntem pe pilot automat si ne „trezim” observatori ai propriei vieţi, inchisi in propria colivie. Distrugem reţele neuronale, refacem şi creştem altele in lobul frontal. Celulele sunt vii, au conştiinţa. Celulele deschid mereu noi receptori care sunt inundaţi cu fel de fel de substanţe şi hormoni de placere, de furie, de frica, etc. Se deschid noi celule cu chimia tristeţii, furiei, agitaţiei, sexualitaţii necontrolate, etc. Multe repetari creeaza dependenţa. Neuro-peptidele ne transforma. Zilnic schimbam noi celule şi felul in care gandim activeaza gene noi in ADN. Un gand-scenariu oricand poate activa o gena. Toate gandurile sunt legate intre ele. Peste tot suntem o minte şi o memorie. Peste 6 luni celula s-a infectat şi devine dependenta de o anumita substanţa sau hormon. Chiar daca tu intre timp ai alta chimie, corpul tau te traieşte pe tine pe pilot automat. E nevoie sa devii conştient, sa ieşi din temnita celulei tale. Ma adaptez orice ar fi. Inţeleg perspectiva celuilalt, nu mai judec. Exista lucruri dincolo de matematica binara şi executabile. Zero-unu, zero-unu...

        Bazal, empiric, abstract sunt patru forte care guverneaza Universul. Insa ceea ce oamenii de stiinta nu spun este faptul ca mai exista ceva…o forță care care le leagă pe cele patru. Creste, vindeca, transforma, invie, nu moare niciodata, nu pleaca, doar tu crezi ca nu o mai ai. Ea e acolo, activata. Uitata sau proaspata, adormita sau trezita. Nu altul trebuie sa respecte ceva ca eu sa fiu fericit. Toti au dreptul, prin nastere, sa fie acolo unde sunt. Legea includerii. Omul acela are dreptul sa fie in sistemul acela. Tu ai dreptul sa ma vorbesti de rau, eu am dreptul sa te vorbesc de bine. Tu ai dreptul sa ma urasti, eu am dreptul sa te iubesc. Tu ai dreptul la nepasare, eu am dreptul sa te iert pentru toate mizeriile. Înzecit.  

O plimbare

 

La furat culori

 

In furtuna