"Eu nu vreau luna de pe cer cu raza-i albă și viclenă,

Mai bine lasă-mă să-ți cer o fericire pământeană!"

Ultima toamna

 

" Am nevoie doar de tine și de câteva apusuri..."

Bubu

Daca tot mi-au năpădit casa, macar sa le pozez. Le-am făcut alb-negru, să mă răzbun pe invazia lor. 

Apusuri

 "- Un jour, j'ai vu le soleil se coucher quarante-trois fois !

- Tu sais... quand on est tellement triste on aime les couchers de soleil..."

(Le Petit Prince)

Dealurile de la Hadambu

 

Sticla colorata

 - Uite, desenează livada asta.

- Nu vreau, bunică. Au căzul frunzele și e urât și frig afară. E mohorât și gri. Vreau sa stau in casa la foc.

- Ba vom ieși să vedem ce fac oamenii ăia. Și cât timp vorbesc cu ei, tu desenează pe caietul asta.

- Pai nu am ce sa desenez că nu e nimic colorat.

- Și de ce nu iei creioanele colorate? Și îți vei colora desenele așa cum vrei tu sa fie.

..............................

- Eii, spune și tu! Unde ai mai văzut frunze bleu? Așa sunt frunzele?

- Da, doamna profesor. Așa sunt.

In lumea pe care o colorasem un jurul meu, cireșul de lângă beci era înflorit toamna, frunzele merilor aveau culoarea bleu, bunica era foarte tânără și foarte blândă, ca Sfânta Vineri din povești. Aia care îl ajută pe Fat-Frumos cu toate cele de trebuință. Pentru că el nu ar fi izbândind niciodată fără ea.

- Dragul bunicii, intrau oamenii în beci și când ieșeau nu mai găseau nimic. Le căzuse bomba peste casa. Iar când a fost foametea, vedeam oamenii întinși prin șanțuri. Știi ce făceau copiii? Învățaseră să se uite prin cioburi de sticlă colorată.

Apoi am văzut lumea- acest mozaic de toamna târzie bacoviană, care decantează valorile in alb- negru, zero- unu, curat- murdar. Nuanțele de gri sunt acceptate ca fiind reale. Însă niciodată culorile. 

O educatie plina de anxietate, alcătuită pe o bucurie tremurândă. Oameni asociali si egoisti, răutăcioși, ridicând din colțul gurii la orice senzor nedorit, triști și înțepeniți în valorile lor de plumb, căsăpind cu mână de fier visurile.

Rezultatul este unul singur: evitam tot ceea ce la inceput este ca o mica fisura intr-un vas de portelan si apoi se lărgește până când, într-o zi, frumosul vas se sparge. Încercăm să chituim, să lipim, sa cârpim, să-l protejam cu o plasă de sârmă si mânuire atentă. Apoi, viața te face sa sufli si in iaurt, cu grija si atenție sporită…

Am refuzat cu obstinație asta. Mi-am cautat primavara mereu, mereu. Și am spus o poveste frumoasa și colorată, și am adus un zambet, și am îmbrățișat când alții scuipau sau săreau in lături, și am căutat nuanțele vii ale vieții mele. Iar cioburile de sticla colorata mi le-am pus în suflet. Că așa am ales.

My new world

        Este un blog in  care imi voi posta pozele. Domeniile vor fi diverse. De la astrofotografie pana la peisaje sau macro. 

        Am facut blogul asta ca o alternativa la Facebook, satul pana peste cap de politica lor de a-mi strica pozele prin cunoscutul concept "redimensionare, imbunatatire si formatare automata a fotografiilor".

        Normal ca, din cand in cand, imi doresc sa fie si un cumul de trairi, fapte, frustrari cotiniene foarte clasice de genul "cine dracu' ti-a pus covrigul ala in mana, idiotule", altele aproape confidentiale etc. Sa zicem ca e un fel de cutie in care imi arunc toate lucrurile nefolositoare care imi traverseaza circumvolutiunile.

        Prima poza va fi cea despre care un om drag zice ca seamana cu mine. Hmm...ciudat.