Moartea e o mare nedreptate. Iar Cuvântul a învins-o. A învins Moartea. Am auzit dangătul clopotelor. Venea de peste tot. M-a invaluit si mi-a transmis mesajul Învierii. Mi-am făcut cruce și parcă am simțit pentru o secundă că mi-am deschis sufletul. Și am primit Lumina. Așa cum știu eu sa o primesc…starea pe care o primești acolo. In acele momente, om bogat, sărac, alb, negru, nelegiut sau legiuit, trecut prin viață sau prea crud pentru a înțelege ce se întâmplă, transformă noaptea Învierii in cea mai puternica forță. Pentru că toți se gândesc la acelasi lucru: Hristos a înviat! Si o energie pozitivă îi învăluie.
Păcate? Duium. Dar mi le-am ispășit cu vârf și îndesat. Eu m-am pedepsit. Iisus a fost mult mai indulgent decât mine. Și e de ajuns sa iti iubești aproapele, să fii sincer cu tine pentru că astfel vei fi sincer și cu cei din jurul tău, să faci bine atunci când poti si sa îți dorești in permanență asta, să râzi în loc să urăști, să spui o vorbă bună în loc de una de ocară, să te cunoști pe cât posibil și să încerci să îți îndrepți greșelile. Oricum cam atât pot face eu. Poate unii sunt in stare de mai multe.
Și am cântat. Am cântat din rărunchi "Hristos a înviat!", făcând o concurenta strașnică unei babe în plină afirmare vocală, care chinuia un microfon ce își dădea duhul.
În bisericuța mica, din lemn, totul părea urieșesc și avea un ecou aparte. Acolo, în fața Căii, Adevărului și Vieții înviat, zâmbești cu seninătatea unui copil. Pentru că prin Cuvânt se învață cea mai mare porunca: porunca iubirii.
:)...cat de frumos. Tu esti un om frumos. Hristos a inviat!
ReplyDeleteWowwwww. Unde e facuta poza?
ReplyDeleteMi-a fost dor de tine, sa stii. Bine ai revenit. Hristos a inviat!
ReplyDeleteHristos a inviat! Fiecare poza este o poveste. Iar tu esti un povestitor rar. Si astfel si poza si povestea se cresc valoric una pe cealalta. Te imbratisez. Si da, colega are dreptate: ne-a fost dor de tine.
ReplyDeleteAi umblat mult dupa bisericuta asta? Ce poza ti-a reusit...Suprinzator si modul dramatic in care norii echilibreaza subiectul. E ca o pictura de Tonitza. Felicitari!
ReplyDeleteNu ma pricep la poze. Dar daca imi da o stare buna, inseamna ca e frumos. Insa ma pricep la scris. Iar tu ai un talent nativ la asa ceva. Sper sa nu-l irosesti aiurea. Scrii in imagini. Scrii asa cum fotografiezi. Mi-esti tare drag pentru toate cele ce le faci.
ReplyDeleteHristos a inviat! Mi-ai luminat ziua. Multumesc.
ReplyDeleteM-a lovit imaginea asta. Am intalnit la bunicii mei asa o biserica, aruncata pe un munte. Preotul venea pentru 8 oameni. Si urca tot dealul, in fiecare duminica. Si era batran...
ReplyDeleteNu voi putea intelege vreodata...cum atatea talente într-un singur om?
ReplyDeleteTotul e o poveste la tine, om frumos. Doar sa fie urechi de auzit...
ReplyDeleteImi place totul. Imi place cum scrii, cum descrii, cum rezonezi, cum iti faci propriile culori, tusele alea negre ale subiectului mi se par deosebite. Esti un mare povestitor. Si verbal si vizual. Oamenii care te-au invatat, te-au invatat bine. Pacat ca stai inghesuit si ascuns de lume. Tu trebuie sa expandezi. Toti oamenii care au ceva frumos de spus sau aratat, trebuie sa expandeze. Pentru ca asa se scoate la iveala o alta lume, diferita de cea a Mall-urilor. Si sunt suficienti oameni pentru care o zi reusita nu este o plimbare prin Palas, ci o urcare pe munte. Sau altii care aspira la asa ceva. Pentru acei oameni trebui sa fii expansiv.
ReplyDeleteDa, asa e el. Ii sunt prieten de peste 30 de ani. A stiut intotdeauna sa atraga oameni de la care a avut ce invata. E ca un burete. Si acum e prieten cu unul dintre cei mai vechi si mai buni fotograf ai Iasului, nu mai tin minte cum il cheama dar ne-am intalnit la o fasola la ceaun. Si cand invata astrofotografie. Ii spunea o prietena de-ale lui ideile principale si apoi citea zile in sir despre tot felul de chestii ce pe mine ma depaseau. Apoi imi povestea cu o pasiune teribila despre niste chestii numite "debayer" sau altele de gen. Si pe mine ma pocnea rasul cand ii vedeam pasiunea aia teribila pentru o chestie super abstracta. Cum poti face o pasiune pentru o chestie numita debayer (atat imi aduc aminte, ca au fost o gramada)? :)))).
ReplyDeleteDa, a avut profesori buni, dar si el absoarbe totul si are o curiozitate de a sti pe care am intalnit-o la putini oameni.
"...dintre cei mai vechi si mai buni fotograf ai Iasului"...cred ca te referi la domnul Cantea. Daaaaa, este o enciclopedie ambulanta. O placere sa il asculti. Mai vine pe la clubul fotografilor din cand in cand.
DeleteFoarte frumos. Eu as avea nevoie de niste informatii tehnice. Am vazut ca nu raspunzi aici, dar nici pe messenger nu esti activ. Insa dintre astia mai experimentati, cum face genul asta de poza de tablou?
ReplyDeleteCred ca iti pot spune eu cate ceva. Nu sunt specialista dar am stat pe capul lui Robert pana ce am inteles cate ceva.
DeleteIn primul rand trebuie sa fii acolo si sa prinzi acel tablou. Chiar sa existe elementele respective. Apoi sa astepti lumina potrivita.
Norii arata asa pentru ca el fotografiaza de pe trepied la ISO100 si aperturaF11 (sa aiba totul in clar), astfel incat timpul de expunere ii rezulta destul de mare...1-2 secunde. Si in secundele alea norii se misca. Setarile sunt banale. Deci mai putin chestii tehnice.
Asa... apoi in editare inchide highlights si ridica shadows urile, mareste putin contrastul si se joaca putin la culori. Adica desatureaza o culoare si o satureaza pe alta. Nu respecta gama coloristica clasica si face dupa cum simte. Si cred ca asta e cel mai frapant. La inceput nu mi-a placut. Insa vad o alta lume si asta e misto rau.
Cam atat stiu eu. Am aplicat ce mi-a zis. A iesit ceva ceva. Dar sunt niste chestii ce tin de fiecare in parte: culorile, asteptarea luminii, locul. Deci e un stil propriu, nu il poti copia, din pacate. Trebuie sa ai rezonanta lui.
Tocmai voiam sa raspund, dar am vazut ca a raspuns o colega. Eu sunt fotograf cu experienta de pe vremea diapozitivelor.
DeleteAre dreptate colega. Nu tine de setari. E un gen de fotografie pe care trebuie sa ti-l asumi. Presupune timp si multe critici din partea unor fotografi ca mine, de exemplu, care sunt mai mult pe clasic. Adica imortalizarea momentelor asa cum sunt ele.
Dar in ultima perioada, de cand il urmaresc pe Robert, a inceput sa imi placa si stilul asta. E foarte frumos cand incepi sa il intelegi. Si apoi vezi ca e de fapt o expresie a interiorului.
De ce nu sunt chestii tehnice si gresesti daca intrebi asa ceva? Pentru ca e fotografie de stare. Fiecare simte lumina in felul sau propriu. Si declanseaza cand crede ca e momentul. Acel moment.
Scuze, tot nu inteleg. Ce inseamna sa simti lumina in felul propriu? Nu e la fel? Soarele nu lumineaza pentru toti??? :)))
ReplyDeleteFa 200.000 de poze si vei intelege cum sta treaba cu lumina. Chestii de nuante. Incepatorii nu le vad, dar nu te descuraja. Toti am fost acolo. Si nu e doar chestie de lumina. Ci de experienta personala.
ReplyDeleteSa inteleg ca lui Robert ii ies pozele asa pentru ca el prinde o anumita nuanta a luminii si are anumite experiente personale? :)))
ReplyDeleteDa, si nu e nimic de ras. Doar daca esti tampit.
DeleteHopaaa...asteptam rasul asta. Desi ti s-a explicat amanuntit. Sa-l numim rasul diletantului. Un profesor din liceu ii zicea "rasul prostului", dar nu e cazul aici. Maestre, fotografia nu e poza, ci se cheama, pe numele ei lung, arta fotografica. Starea sufleteasca influenteaza orice arta. Si orice creator creeaza dupa starea pe care are. Putin creier, stimabilule. Burta pe carte.
ReplyDeleteDa...genul asta de ras...sistemul educational la pamant, parinti la randul lor superficiali...va asteptati la alt rezultat?
ReplyDeleteFrumoase trairi! Felicitari!
ReplyDeleteCat de frumos...! Sa-ti fie totul bine, pentru tot frumosul pe care ni-l dai.
ReplyDeleteFoate fain. Dar cred ca toate cuvintele de apreciere s-au zis.
ReplyDeleteAm vazut ca a postat ceva pe clubul fotografilor despre aurora boreala. A luat legatura cu cineva dintre voi?
ReplyDeleteNici un raspuns. Se pare ca nu a luat legatura cu nimeni dintre noi. Dar ce a postat acolo? Zi-ne mai multe.
ReplyDeleteNimic in afara de faptul ca e KP8 si ca se vede de la noi aurora.
ReplyDeleteMai oameni buni, de ce nu-l intrebati voi direct si tot umblati cu chestii de astea?
ReplyDeleteIntrebam dar nu raspunde. Sau raspunde unora dintre noi.
ReplyDeletePai atunci e simplu. Nu vrea sa aiba vreo legatura cu unii dintre voi. Ce e asa greu?
ReplyDeleteVoi ati vazut ce poze cu aurora a facut? Am aflat din surse sigure ca i s-au oferit bani pe ele de la un ziar. Multi bani. Iti pica fata. Intrati pe fb sa le vedeți. Cred ca sunt cele mai bune poze cu aurora pe care le-am vazut.
ReplyDeleteDaaaa, eu le-am vazut de ieri. L-am sunat de vreo trei ori sa il felicit dar se pare că e iar pe modul silence.
ReplyDeleteStau si ma intreb...se intampla o data, de doua ori sa fii in locul potrivit. Dar cum se face ca el este intotdeauna acolo cand se intampla ceva frumos? Ce har mai e și asta?
ReplyDeleteNu stiu pe ce mod e. Dar sigur e pe un mod urat. L-am vazut dimineata la biserica. De obicei mai vorbea cu noi, dar azi nu. Ne-a salutat scurt din cap si s-a bagat intr-un colt retras. Era negru de suparare. S-a rugat vreo jumatate de oră și apoi a plecat val-vartej, fara sa ne mai bage in seama.
ReplyDeleteAdica? Cum stii tu ca era asa suparat?
ReplyDeleteNu stiu cum. Se vedea pe fata lui. Plus ca privirea e foarte taioasa si gesturile pe care le face sunt precipitate. Avea o aparitie foarte salbatica care iti spunea sa stai in banca ta ca ti-o iei. Cred ca face urat la nervi, nu e bine sa fii pe langa el.:)))
ReplyDeleteSi nu l-ati întrebat nimic? Nici sotul?
ReplyDeletePai nu ti-am zis ca a refuzat orice dialog cu noi si s-a retras intr-un loc întunecat? Era clar că nu voia să fie deranjat. Plus ca privirea aia verde iti spunea totul: get lost!
ReplyDeleteNu-l mai faceti bau-bau ca nu e. Eu am vorbit cu el aseara si l-am intrebat daca nu iese la aurora. Mi-a zis ca nu pentru ca nu se mai vede. Era foarte calm, mi-a vorbit frumos, a fost foarte civilizat si dragut. Nu am vazut agresivitate sau altceva in tonul lui. Si nici nu cred ca este un om agresiv.
ReplyDeletePai eu nu am zis ca nu era civilizat. Era foarte respectuos. Dar mi-a dat o stare de neliniste. Se misca intr-un anumit fel. Parca era o pantera. Il ajuta si corpul sa transmita sentimentul asta. Are genul de corp de luptator. O fi facut sport de ala cu pumni si picioare la viata lui.
ReplyDeleteNu stiu cum sa spun. Nu agresiv ci transmite neliniste cand e nervos, parca te astepti sa sara pe tine. Te panicheaza :)))...scuze, eu asta am trait.
Esti tu prea sensibila. Este barbat. Chiar foarte barbat. Se simte testosteronul in el. Asa trebuie sa fie un barbat. Ne-am obisnuit cu tot felul de sensibili cu gleznutele goale. Si pe astia ii consideram barbati. Iar cand apare un barbat adevarat, ni se face brusc frica ca ne-ar putea...:)))
ReplyDeleteCa ne- ar putea sa ce?
ReplyDeleteCum ce? Sa ne fure neprihanirea, ca doar suntem toate niste panselute feciorelnice. :)))
ReplyDelete:))))))))))))))))))...asa e
ReplyDeletePosibil s-o facă, cine știe. La câte doritoare sunt pe-aici, la un moment va ceda și va alege. Răbdare să aveți :))
ReplyDeleteEu nu as baga mana in foc, daca nu a cazul el in mrejele Anei, care chiar este frumoasa de s-o manaci...imi place si mie si sunt femeie, daramite barbatilor. Scuze Ana ca te bag in discutie, stii ca te iubesc, pup pup pup.
ReplyDeleteI-o fi inima in alta parte si degeaba dam noi din coada, ca n-are inima la el :)))
Nu e cu suparare, draga mea. Asa e. Este barbat pana in maduva oaselor. M-as simti in siguranta cu el oriunde. Si in mijlocul junglei, si in cel mai rau famat cartier din lumea asta. Nimic de combatut aici. Cu o singura obiectie. Nu am folosit mreje, nu i-am intins plase. I-am spus exact ce simt, cu sinceritate. Sunt o persoana foarte deschisa si voi stiti deja asta.
ReplyDeleteNu cred ca are inima in alta parte ci e la el, doar ca e franta. Si pentru asta, da, trebuie rabdare. Si lucrurile vor fi frumoase.
Atunci rabda si poate vei fi norocoasa.
DeleteDa, poate. Desi procesul ar fi mult mai rapid daca m-ar lasa sa il ajut.
DeleteNu pare genul care și ar dori să fie ajutat, dar dacă ți a lăsat vreodată senzația ca ai avea vreo șansă, atunci..trebuie răbdare.
ReplyDeleteDaca mi-a lasat senzatia asta? Pai cum sa imi lase? Ne-am vazut de 4 ori sa cer ceva imprumut sau sa imi arate ceva, o data am gafat cumplit si in restul situatiilor am vorbit despre echipamente foto. O singura data i-am zis ce simt, s-a uitat lung la mine, mi-a intins trepiedul si a zis sa-l scuz ca are treaba. Iar privirea lui a spus totul.
ReplyDeleteStiu exact comportamentul. Se incadreaza perfect in ce spuneam mai devreme. Si nu trebuie plusat...
Mi-a raspuns azi la telefon. A fost foarte calm si dragut... deci raspunde. Ok, eu l-am sunat sa il felicit. A fost chiar emotionat.
ReplyDeleteVedeți ca nu e chiar bau bau? Ce frumos și cald a răspuns felicitărilor..
ReplyDeleteNu a fost niciodata bau-bau. Cald, nu. Politicos si frumos, da. Nu am simtit vreo urma de impolitete in tot ceea ce a facut. Dar caldura...nu. Un zambet pe fata, da. Intotdeauna. O vorba frumoasa, o gluma, da. Te face sa te simti bine si sa-i doresti prezenta. Dar caldura, nu. O pastreaza pentru cei dragi. Pentru cei ce il cunosc cu adevarat si il pretuiesc asa cum este. Si are incredere...trebuie sa aiba incredere. L-am vazut cazut, l-am vazut in lacrimi, l-am vazut sfasiat de evenimentele pe care le-a trait. Si au fost groaznice. Am fost martor la majoritatea. Din pacate nu i-am putut fi alaturi desi el mi-a fost mie. Si imediat cand aparea o alta persoana, ii aparea si zambetul pe fata. Si nimeni nu stie ce furtuna este in el.
ReplyDeleteAsa ca nu, nu a fost niciodata bau-bau. Dar nu va imbatati cu apa rece. Politetea si dragalasenia sunt doar o usa. Dupa usa e viata pe care a trait-o, inconjurat de oameni oportunisti, nerecunoscatori, fatarnici, mincinosi, oameni pe care i-a ajutat, carora le-a fost alaturi in cele mai negre situatii.
Ieri mi-a zis doar atat: "oamenii pe care i-am ajutat sa treaca prin cele mai negre cosmaruri, nu m-au sunat sa-mi zica nici macar un banal la multi ani". Si atat. Asta ca sa intelegeti de ce prefera singuratatea.
Lasati-l in pace. Ana a avut dreptate. Imi lui e franjuri. Din cauza fricilor, bolilor, minciunilor, neasumarilor, fatarniciilor unora ca voi.
aici e vorba despre caracterul omului. cand esti marlan, esti marlan indiferent de situatie si indiferent ce face un om pentru tine.
DeleteEu nu am intalnit situatii in care sa nu se plateasca totul. Oamenilor alora li se va plati totul cu varf si indesat. Karma, bro.
DeleteMultumesc ca mi-ai confirmat ceea ce am crezut intotdeuana. Nu pot sa zic ca ma bucur ca am avut dreptate. As fi preferat sa nu am. Aseara, aproape de miezul noptii, cand am crezut ca totul s-a mai calmat, mi-am luat inima in dinti si i-am dat un mesaj sa vad daca doarme si apoi l-am sunat. Nu era bine deloc.
ReplyDeleteAti vorbit la telefon? Cum nu era bine deloc?
DeleteAdica exact ce a zis si prietenul lui. Are inima rupta. Nu a vrut sa intre in detalii cu mine, mi-a vorbit frumos, mi-a multumit pentru grija. A fost plin de deferenta. Si am vorbit lucruri. Am inteles lucruri. Am fost uimita si furioasa pe lucruri. Si asta, repet, fara sa intru in detalii.
DeleteEl chiar este un om frumos. Din pacate a dat peste...oameni. Era sa zic nesimtiti narcisisti.
Noroc ca nu ai zis :)))))
DeleteNoroc cu tine, Ana. La miezul nopții, cred ca a apreciat și ați povestit. Poate la un moment dat, te va accepta așa cum îți dorești.
ReplyDeleteNu stiu daca e chiar asa, draga mea urmaritoare condescendenta, agresiv-pasiva. Nu stiu daca e chiar noroc cu mine. Dar stiu ca indiferent daca ma va accepta sau nu, il voi aprecia, ii voi fi sincera, ii voi urmari visul si ii voi fi alaturi macar ca prietena. Pentru ca este un om rar. Daca oamenii nu au vazut asta, atunci sunt prosti. Sau orbi. Si il vreau in preajma mea, chiar daca prefera sa ramana doar un om care, din cand in cand, imi mai imprumuta trepiedul.
DeleteUsor, usor îi intri pe sub piele, dar cred ca cel mai frumos e cand un barbat este cel care cucereste, nu invers.
ReplyDeleteO spui ca si cum as avea o strategie vicleana...usor ușor. Nu am. Cand oamenii în care credea l-au terfelit cu minciunile si orgoliile lor, eu i-am fost alaturi. Nu incerc sa il cuceresc. Nu e un premiu. Pacat ca unii doar asta au vazut. E un om deosebit. Si mi-l vreau in viata. Nu ca o cucerire. Ci ca o implinire a vietii mele.
DeleteA devenit o ambitie pentru tine 😀
ReplyDeleteȘi eu cred asta, dar cum spunea cineva mai sus, e posibil să-i cadă în “mreje”, dar el știe cel mai bine ce-și dorește.
DeleteCe aveti cu fata? Iaca grija asta o aveti voi. E tanara, e frumoasa, e libera, poate sa faca ce vrea. Am cunoscut-o pe Ana de luni intregi. Este foarte ok. Chiar foarte ok. Nu joaca teatru. Nu are lucruri ascunse. Îl place f mult pe Robert. Asta o stim cu totii. O stie si el. De-acum înainte e doar treaba lor.
DeleteProstie mai mare nu am auzit... Nu toata lumea gandeste ca tine, asa murdar si ascuns. Unii dintre noi chiar nu avem de-a face cu mentalitatea asta invechita.
ReplyDelete