"Crezi ca sufletul meu e greu ca si crengile ciresului tau; o iarna intreaga acoperit de ninsori, singur ca ciorile negre si corbii si mai negrii. Dar sufletul meu, o iarna intreaga a fost alb, si in el te asteapta ciresele, primavara cireselor mele”.
Incredibila poza...incredibila!
ReplyDeleteCred ca nu gresesc spunand ca este printre cele mai bune poze ale tale. Pentru starea pe care ti-o da. M-a facut melancolica. Si parca m-a luat frigul si insingurarea. Brrrr...
ReplyDeletePoza asta face parte din categoria "ireal". Imi da o stare de parca vreau sa fiu acolo. Pe de alta parte e o poza care ma intristeaza tare. Nu inteleg de ce...
ReplyDeleteBai fratiuer, am fost la munte. Nu departe, la statia salvamont de pe Rarau. Si, daca tot mi-am luat echipamentul dupa cum ai scris aici, m-am gandit sa si-l incerc. Hooooorrrrrooooor!!!!!! Nu zic, echipamentul trasnet, in sacul de dormit nu ti-e frig. Problema e pana ce intri in sac si cand iesi din sac. Horroooooooor!!! Si erau numai -4 grade. Am zis sa vad daca rezist 24 de ore. Nu am rezistat. E groaznic fara nicio sursa de caldura. Am ajuns pe la 4 dupa masa, mi-am instalat cortul. Eram incalzit de pe masina. Am zis ca nu e mare branza. S-a intunecat. Salvamontul mi-a zis ca pot sta la ei daca vreau. Eu am zis nu, ca vreau sa vad daca rezist. Fratilor, la ora 4 dimineata zgariam la usa cabanei. Pur si simplu: intuneric bezna, frig de mi-au inghetat albii ochilor, zgomote ciudate, vantul care vajaia ca vijelia din Scrisoare a treia. Ce pana mea caut eu aici? Am cedat si...cam asta a fost. Echipamentul excelent. Multumesc pentru recomandari. Dar trebuie sa fii antrenat mental si fizic pentru asa ceva. Incep usor, cu un gratar la marginea padurii. :)))))
ReplyDeleteȘtii că ți s-au afișat pozele pe Lăpușneanu?! Ce frumos a ieșit...Felicitări 🤗🤗🤗.
ReplyDeleteAm trecut ieri in plimbare pe Lapusneanu. Ti-am vazut pozele pe gard. Unele par mai saturate decat pe facebook. Banuiesc ca e chestie de tipografie. Insa, la scara la care sunt scoase, sunt dementiale. Bai, felicitari! Tu chiar ai ceva deosebit in tine. Un car de talent. Sunt oameni care devin buni in tot ce se apuca. Foarte rari oameni, tu esti unul dintre ei. Jos palaria!
ReplyDeleteIeri ploua. O zi tristă. Mi-am luat umbrela și am zis că n-ar fi rău să mă plimb prin oraș, sa mi se schimbe starea. Așa am ajuns in fața pozelor tale. Strada era goală. Nimeni, ca un făcut. Și în marea aia de gri, de tristețe, de plumb, ți-am văzut pozele și mi-au dat o stare buna. Poluarea coloristica, griul ăla din sufletul meu a dispărut și valuri de zâmbete -din senin- au venit spre mine.
ReplyDeletePoate că asta e sensul întâlnirii tale cu alți oameni, dragul meu. Oferi zâmbete in zile mohorâte. Adică îmbrățișări sufletești. Faptele vorbesc și, in ciuda îndepărtării pe care o faci, lași în urmă ta firmiturile sufletului tau. Și ele aduc bucurii in zile triste. Îți mulțumesc.
Foarte drăguțe pozele tale de pe stradal. Dar se vede că cineva nu a fost atent la printare. Le-a cam saturat. Pe online arată mult mai bine.
ReplyDeleteAltceva voiam să îți spun. Am fost la munte in Călimani. A ploua și a fost frig. Dar am stat la cort și am folosit echipamentul pe care l-ai recomandat. Cu adevărat deosebit. Nu am simțit deloc frigul, însă starea aia de singurătate și frica, te face la cap. Nu știu cum poți...