Tutorial astrofoto

Astrofotografia de peisaj este combinația dintre fotografia de noapte și fotografia de peisaj. Scopul este să surprinzi Calea Lactee sau cerul înstelat împreună cu un element interesant de pe pământ: munți, lacuri, copaci, clădiri sau ruine.

O sa mai incerc un tutorial cat mai tehnic cu putință, partea artistica aparținând fiecăruia dintre d-voastră.

Capitolul 1 – Ce ai nevoie?

1. Camera

Aproape orice aparat foto cu control manual poate fotografia cerul.

Entry-level:

Eu am folosit mult timp un Nikon D5600

Avantaje: ieftine, suficiente pentru început

Dezavantaje: mai mult zgomot, ISO mare

Mid-range

Am folosit un Nikon Z6 II 

Acestea oferă senzor foarte bun, ISO curat, dynamic range mare.

High-end

Folosesc un Nikon Z7II. Singurul dezavantaj este prețul.

Evident că orice brand are aparate pentru toate buzunarele. Eu prefer Nikonul.

Capitolul 2 – Obiectivele

Obiectivul este mai important decât camera.

Caracteristici ideale

Focală:

14–24 mm Full Frame

sau

10–16 mm APS-C

Diafragmă:

f/1.4–2.8

Cele mai bune obiective

Buget redus

Samyang 14mm f/2.8

Avantaje: foarte ieftin, clar

Foarte bun

Sigma 14mm f/1.4

sau

Sigma 20mm f/1.4

Acestea sunt printre cele mai bune obiective pentru astropeisaj.

Evident că fiecare brand are propriile sale obiective luminoase, însă mult mai scumpe.

De ce contează diafragma?

F/1.4 captează de aproximativ 4 ori mai multă lumină decât f/2.8.

Asta înseamnă: ISO mai mic, mai puțin zgomot, stele mai curate.

Capitolul 3 – Trepiedul

Este cel mai important accesoriu.

Trebuie să fie rigid, stabil, fără vibrații. 

Nu cumpăra un trepied foarte ieftin. Că sa va faceți o idee, un trepied bun sare de 600 lei, iar unul foarte bun este in jur de 1500 lei.

Capitolul 4 – Telecomandă sau intervalometru

Utilă pentru evitarea vibrațiilor, time-lapse, stacking. Poți folosi și temporizatorul de 2 secunde din camera, dar este mai simplu cu telecomanda.

Capitolul 5 – Astro Tracker

Un astro tracker urmărește rotația Pământului.

Avantaje: expuneri de 2–5 minute, ISO foarte mic, detalii impresionante.

Găsiți pe piata o gamă variată. Nu cumpărați nimic sub 2000 lei pentru că aruncați banii pe fereastra. 

Capitolul 6 – Planificarea

Aceasta face diferența dintre o fotografie obișnuită și una spectaculoasă.

Trebuie să verifici faza Lunii, norii, umiditatea, poluarea luminoasă, poziția Căii Lactee.

Poluarea luminoasă

Folosește hărți bazate pe scala Bortle.

Clasele:

Bortle 1–2

Perfect.

Bortle 3–4

Foarte bine.

Bortle 5

Acceptabil.

Peste 6

Foarte dificil.

Capitolul 7 – Când fotografiezi in România:

Martie

începe sezonul.

Mai–August

este perioada ideală.

Septembrie

încă este foarte bună.

Capitolul 8 – Setările camerei

Mod Manual

Întotdeauna.

RAW

Obligatoriu.

Nu JPEG.

White Balance

3800–4200 K sau Auto dacă fotografiezi RAW.

Diafragma cea mai deschisă posibil.

ISO 1600–6400. Nu există un ISO "corect"; depinde de camera ta și de lumina disponibilă.

Timpul de expunere. 

Probabil că ați auzit de regulă de 500. Adica timpul de expunere ar trebui sa fie 500/ focala aparatului. De exemplu, la o focala de 20mm ar trebui că timpul de expunere sa fie de 25 secunde. Regula asta e greșită, nu o folosiți pentru că veți avea stele alungite. Pentru ușurința schimbați 500 cu 300.

Eu va recomand regula NPF

Este mai precisă. Ține cont de pixeli, rezoluție, diafragmă. De aceea aplicațiile moderne folosesc regula NPF.

Capitolul 9 – Focusul. Este cel mai dificil lucru.

Pași:

Live View

zoom 10x

stea foarte luminoasă

focalizare manuală

ajustezi până devine un punct cât mai mic

Nu folosi autofocus.

Capitolul 10 – Compoziția

Calea Lactee singură este rar suficientă.

Aici depinde de creativitatea fiecăruia.

Capitolul 11 – Focus Stacking

Faci două tipuri de fotografii:

Foreground

2 minute

Sky

Cate poze vrei, apoi le combini ulterior.

Capitolul 12 – Editarea

Cele mai folosite programe sunt:

Pixinsight 

Adobe Lightroom Classic

Adobe Photoshop

DxO PureRAW

Topaz Photo AI

Starry Landscape Stacker (macOS)

Sequator (Windows)

Capitolul 13 – Greșeli frecvente

Autofocus activ.

JPEG în loc de RAW.

ISO prea mic și fotografie subexpusă.

Expuneri prea lungi, care transformă stelele în dâre.

Trepied instabil.

Fotografiere în nopți cu Lună plină.

Compoziție fără un subiect în prim-plan.

Editare excesivă, cu culori nerealiste și zgomot accentuat.

Concluzie

Cele mai importante elemente pentru o fotografie reușită a Căii Lactee sunt, în această ordine:

Cer întunecat (poluare luminoasă redusă și vreme bună).

Planificarea momentului și poziției Căii Lactee.

Un obiectiv luminos și wide.

Focalizarea perfectă pe stele.

Expunerea corectă, fără urme vizibile ale mișcării stelelor.

Editarea atentă, care evidențiază detaliile fără a produce un aspect artificial.

Un fotograf experimentat cu un aparat de nivel mediu și un cer excelent va obține, de regulă, rezultate mai bune decât cineva cu echipament de top fotografiind dintr-un oraș puternic luminat. În astrofotografie, condițiile și experiența au adesea un impact mai mare decât prețul echipamentului. De aceea vă îndemn să ieșiți la poze și să faceți propriile greșeli.

Citiți bine, încercați propriile fotografii, apoi, dacă nu va reușește ceva, mă puteți întreba punctual despre fiecare problema in parte. Dar numai după ce incercati d-voastră de cel puțin 10 ori.

Gânduri

 

Am avut o noapte frumoasa. Eu, cerul, gândurile și camera foto, timp in care mă lăfăiesc. Călătoresc cum vreau: viitor, trecut...Timpul nu mi se pare o succesiune de camere prin care trecem într-o singură direcție. Viitorul modifică trecutul ori de câte ori îi schimbă sensul. O decizie luată astăzi poate transforma ceea ce ieri părea un accident într-o necesitate. Prezentul este doar punctul aproape imperceptibil în care aceste două direcții se întâlnesc.

Nu cred în suspiciune, fiindcă ea inventează dovezi înainte de a căuta adevărul. Nu cred în fugă, fiindcă nimeni nu se îndepărtează cu adevărat de ceea ce continuă să gândească. Nu cred în uitare, deoarece ceea ce numim astfel este, de cele mai multe ori, doar o redistribuire a atenției.

Expresia „pur și simplu” este una dintre cele mai sofisticate forme de renunțare la gândire. Aproape nimic din ceea ce contează nu se petrece pur și simplu.

Nu cred în jocuri, indiferent dacă sunt complicate sau ingenios simplificate. Orice joc repetat suficient încetează să mai fie libertate și devine mecanism. La fel se întâmplă cu justificările: ele nu explică faptele, ci încearcă să salveze imaginea celui care le produce.

Nu cred în singurătate ca stare absolută și nici în aglomerație ca opus al ei. Omul poate fi perfect izolat în mijlocul unei mulțimi și surprinzător de însoțit atunci când nu este nimeni lângă el.

Nu cred că uităm cu adevărat. Memoria nu elimină aproape nimic; doar modifică ordinea în care lucrurile pot reveni.

Ușile trântite pentru a fi redeschise, lacrimile vărsate pentru a fi observate, răutățile rostite din plăcerea de a răni și adevărurile proclamate doar pentru satisfacția de a avea dreptate aparțin aceleiași economii morale: aceea în care gestul nu mai este expresia unei necesități interioare, ci instrumentul unui efect urmărit.

Nu cred în relațiile trecute și nici în cele viitoare. Există doar relația pe care o transformăm acum prin ceea ce alegem să facem. Restul sunt arhive și ipoteze.

În cele din urmă, ceea ce numim spontaneitate este poate singura formă de sinceritate care nu are nevoie să se justifice. Celelalte reacții, atât de atent pregătite și atât de riguros controlate, seamănă prea mult cu rolurile unor actori care au uitat de mult că piesa s-a terminat.