Arcuit, adulmec zvonul.
Răsăritu-i sau apusul
Pata grea pe cer întinsă
Ca o mare de iluzii fără sens.
Lupul mândru care ştie
Ce-i păcatul şi durerea
Care-şi linge încă rana
Îmbâcsită de minciună,
Îşi opreşte-n aer saltul
Gâtuindu-şi universul:
Nu mai poate, nu mai crede
În nimic.
Fir-ar sa fie cu setarile de la comentarii. Nu vrei sa le faci ca inainte? Ma trec fiori cand te citesc. Pe bune. Are dreptate Ana...
ReplyDeletePoate sunt egoista, dar locul asta pe care l-ai creat este evadarea mea cotidiana din lumea asta zgomotoasa și superficiala. Este atat de frumos ce faci! Rar un barbat ca tine...si interior si exterior. Poate bem o cafea într-o zi? Acum, ca m-am și inregistrat pentru comentariu, stii unde ma gasesti.😘
ReplyDelete