Imaginea este pentru exemplificare. Făcută cu câteva ore in urma. Sunt meteodependent. Cronic. Cu diverse crize acute. Pe o vreme că asta am atitudinea unui hipopotam adult. Iar stilul de conversație minimalist spre deloc.
Îmi place frigul, îmi plac munții, îmi place marea, îmi plac vânturile de pe creste. Dar sa nu plouă așa mocănește. Că simt fiecare picătură ca pe-un afront personal adus creierului meu. Fizic, chinezesc, obositor. Pentru mine genul asta de vreme e ca foarfeca Dalilei. Mai vlăguiește, mă pipernicește, mă sfrijește, mă închircește. Și, într-un final, mă înnebunește de nu se mai înțelege omul cu mine.
Sper ca la noapte sa mă visez pe malul mării și să îmi visez sarea de pe mine și nisipul din par, într-un cort, pe o plaja pustie.
Dragul meu, nu stiu cum reusesti sa surprinzi o stare intreaga intr-o poza si cateva cuvinte. Si? Ti-ai visat malul de mare? Nu te las pana cand nu scrii cartea aia...
ReplyDeleteSa stii ca eu iti fur poza asta si fac un tablou din ea. Si cand ma voi simti aiurea, o s-o privesc si imi voi da seama ca se poate si mai rau :))). Poza e aproape perfecta. In tablourile lui Aivazovski mai vezi asa ceva, doar ca el face cu furtuni pe mare. Cred ca ai studiat pictura, altfel nu imi imaginez cum faci asa compozitie.
ReplyDelete