Solitude

 

Liniște

 

Când trece furtuna

Şi rămâi singur,

Pe valurile mării

Silabisind necuprinsul,

Apele se învolbură din ce în ce mai rar.

Iar zgomotul valurilor

Îl auzi, de aceea,

Mai tare decât stingerea lor.

Până vine liniștea,

Până când legănarea unui dor

e o minciună…

Până când ajungi pe nisip,

Aruncat după furtună.

Dacă vreun gând răzleţ

Te mai atinge, când se-adună slăbiciuni,

Negurile mării îl trag în adânc.

Căci nu mai este loc,

Nici timp,

Pentru mortăciuni.

Pufosenie

 

Când îți apare așa ceva în grădină...

Înviere

 

Ieșire de weekend

 

Pentru cei care nu sunt pe grup că nu au Facebook. 

In weekend am anunțat o ieșire pe Via Transilvanica. Se va merge susținut timp de două zile. Etapele le aveți în poze. 

Nu sunt lider de grup, deci nu sunt obligat să am grijă de cineva. Însă mergem ca un grup, toată lumea va fi susținută. Asta nu înseamnă că cineva cară in spate pe altcineva. 

Va recomand sa aveți la voi apa, ceva batoane proteice, fructe. Bocanci in picioare, îmbrăcăminte tehnica, neapărat un softshell chiar daca se anunță temperaturi ridicate. 

Eu voi sta la cort, dar nu e obligatoriu. La fiecare sfârșit de etapă găsim o grămadă de pensiuni. De cazare se ocupă fiecare, după gusturi și/sau posibilități. 

Pentru alte info și diverse chestii administrative, PM- știți deja.

Un mic sfat: nu o luați în ușor. Chiar dacă acolo scrie traseu mediu, se presupune că e mediu ca dificultate pentru cei care au deja minimum de antrenament. 

Regina albinelor

 

Cred că ea era, Regina albinelor, pentru că îi lipsea o aripioara. Și mi-am adus aminte de poveștile copilăriei:

"-Uite, ia aripa asta, şi când vei fi la nevoie, să sufli in ea, şi atunci eu îți voi veni în ajutor."

Cine știe cărui Făt Frumos o dăruise? Cine știe dacă Făt Frumos o folosise? Daca i-a fost cu ajutor pentru a-și întâlni Cosânzeana lui. 

Vreau sa cred că da. Altfel ar fi doar o albina banală, fără o aripă. Și lumea s-ar pierde în concret, în fiecare zi, puțin câte puțin, până la epuizarea poveștilor. Și ar dispărea. 

Doar o noapte

 

"Crezi ca sufletul meu e greu ca si crengile ciresului tau; o iarna intreaga acoperit de ninsori, singur ca ciorile negre si corbii si mai negrii. Dar sufletul meu, o iarna intreaga a fost alb, si in el te asteapta ciresele, primavara cireselor mele”.