- De ce alegi sa fii așa singuratic?
- Nu aleg. Așa s-a întâmplat. Dimpotrivă sunt un om vesel, social, îmi plac ieșirile cu prietenii.
- Nu inteleg, atunci...
- E simplu. Am dat peste oameni care m-au făcut să aleg asta...cu câteva excepții, care au rămas în sufletul meu. Și am fost îndrăgostit de alții care aveau căldura unei mese și empatia unui aragaz, cu o lupta continuă între eu-rile lor . Caricaturi ale imperativelor de odinioara, pe frecventa unui razboi mondial interior.
- Dar până la urmă e vorba de alegere. Tu ai lăsat acești oameni în jurul tau.
- Așa e...am greșit. Orbit de visele mele, am uitat să mă uit împrejur. Să deschid ochii. Că dacă îi deschideam vedeam că sunt acolo doar cât reprezint o nevoie.
- Și acum?
- Acum? Nu știu. Las viața așa. Nu mai am vise. Ce-o fi, o fi.
- Ai rămas fără credință?
- Nu, doar fara încredere.
Dragul meu, ti-as da o imbratisare. Dar stiu ca este putin. Insa altceva
ReplyDeletestiu ca nu accepti. Si o sa iti spun o vorba: iti stii tu viitorul? Da-ti voie sa fii fericit.
Beautiful photo. I notice that the trees are a special symbol for you. Excellent!
ReplyDeleteConferinta ta a fost extraordinara. Am incercat sa prind pasiunea cu care explicai. Cred ca sunt oameni facuti pentru a face pe alti oameni sa viseze. Ai un har.
ReplyDeleteCa om cu studii in domeniu, iti dau un sfat: nu mai da din tine fara sa ti se ceara. Nu mai arunca cu margaritare la porci. Pentru ca oamenii alora nu le pasa ca tu le stai alaturi. Li se pare normal. Fa un experiment. Cere-le ceva marunt. Sa te ajute cu ceva. Sa muti ceva, sa te duca cu masina undeva, sa mearga cu tine intr-un loc. Orice marunt. Si vei vedea cum vor inventa o scuza. Ori nu au timp, ori nu pot, ori situatia nu permite. Sunt narcisisti. Si stii ce e mai grav? Ca nici macar nu realizeaza sau sunt recunoscatori. Iar ca personalitate sunt groaznici. Sunt oameni reci, majoritatea introvertiti. Si da, ai dreptate, au empatia unui aragaz. Te imbratisez cu drag
ReplyDelete