Echipament

 

Pentru că ca am găsit peste 150 de pm, m-am gândit sa fac o postare specială cu echipamentul necesar. Vă mulțumesc pentru interes. Pe mulți dintre dumneavoastră nu vă cunosc. Pe alții ii știu foarte bine si le spun: traseele pe care le fac nu sunt pentru voi. Sunteți supraponderali, fără antrenament si fără determinare, puhavi, comozi si pufoși psihic. Aveți profil de pescar staționar, mai degrabă. Maximum pe care îl puteți face este să urcați Ceahlăul. Și ăla doar prin anumite zone. Nu vă aventurați mai mult. Daca îmi aduc bine aminte, câțiva dintre voi au fost efectiv terminați după o plimbare prin pădure. Nu vă mințiți, credeți că veți reuși un traseu de peste 6 ore de urcat continuu?  Fără a avea o condiție fizica bună, nu puteți merge. Scuze pentru sinceritatea bruta. Dar prefer să vă zic de pe amu.

Prin primăvară voi relua Via Transilvanica. În afara de câteva porțiuni de urcare susținută, nu e un traseu foarte tehnic. În schimb trebuie să fiți în stare să mergeți 25-30 km în fiecare zi. Atenție la picioare și la bocanci.

Traseele le aleg eu, în funcție de spectaculozitate. Scopul meu nu e să bifez locuri, ci să mă bucur de mers, să fac fotografii si să admir splendoarea creației in starea ei pură. De asta aleg să merg pe trasee mai puțin umblate și, de cele mai multe ori, singur, ultimă oară la schi de tură în munții Rodnei. Mulțumesc pentru propuneri, însă nu mă ajuta. Nu există democrație in the middle of nowhere. Evident că există ajutor, vom fi un grup. Însă nu vă așteptați să fiți cărați voi sau echipamentele voastre. Fiți conștienți în ce va băgați! Nu vreau să aud plansete, aoleli, temeneli și alte bombăneli. E frig de crapă pietrele, nu sunt cabane ci doar stâni părăsite sau refugii. Hainele sunt diferite, mâncarea e diferită, reziliența e la un alt stadiu. Dar vă promit o stare de exaltare, încântare si glorificare. Adica o stare de înălțare sufletească. Cam astea sunt condițiile mele, dacă vreți a-mi fi însoțitori. 

Asta a fost partea de conștientizare. Acum să încep cu echipamentul. Mă voi referi la echipament pe care l-am folosit si verificat. Adică știu despre el pe propria piele. 

Cort:

https://www.4camping.ro/p/cort-trimm-pioneer-dsl-portocaliu/

Sac de dormit:

www.4camping.ro/p/sac-de-dormit-pinguin-expert-ccs-185-cm/#drept-portocaliu

Saltea:

www.4camping.ro/p/saltea-gonflabila-warg-neolite-insulated/#galben

Rucsac:

Orice varianta de cel putin 50l. Eu am de la Nomad 60l-10l, cam scumpisor, insa il puteti alege pe asta

 www.4camping.ro/p/rucsac-turistic-pinguin-explorer-50/#albastru.

Și la Decathlon găsiți pe cel de la Forclaz de 50+10. Foarte bun.

Termos:

https://www.decathlon.ro/p/termos-inox-drumetie-1-5l-cu-pahar/_/R-p-120866?mc=8331658&c=GRI

Set de gatit:

https://www.decathlon.ro/p/set-de-gatit-din-inox-trekking-1-persoana-mt500/_/R-p-174672?mc=8492722

Arzator si butelie:

https://www.decathlon.ro/p/arzator-foarte-usor-si-compact-trekking-mt900/_/R-p-342126?mc=8749696

https://www.decathlon.ro/p/cartus-de-gaz-cu-filet-pentru-vreme-rece-230-g-temperatura-extrema/_/R-p-326006?mc=8589087

(butelie cel putin 2 bucati)

Incaltaminte:

Pentru iarna

https://www.sportguru.ro/sporturi/outdoor/incaltaminte-outdoor/incaltaminte-trekking/bocanci-scarpa-manta-tech-gtx#am-color=566&am-marime_incaltaminte_eu=653

Pentru vara, am de aici:

https://www.sportvirus.ro/ghete-barbati/5630-37886-ghete-barbati-g-trek-4-goretex.html#/313-marime-44/1823-culoare-ivy

First layer:

https://merino-shop.ro/ gasiti aici sosete, bluze, ciorapi, colanti etc

Second layer: softshell:

https://www.decathlon.ro/p/geaca-softhshell-mt50-windwarm-negru-barbati/_/R-p-324230?mc=8580220&c=NEGRU_VERDE

Next layer: hardshell

https://www.decathlon.ro/p/geaca-impermeabila-alpinism-light-portocaliu-barbati/_/R-p-161091?mc=8544950&c=PORTOCALIU

Next layer: geaca de puf sau vatelina:

https://www.decathlon.ro/p/geaca-umplutura-din-puf-alpinism-galben-gri-barbati/_/R-p-347966?mc=8883230

Pantaloni:

https://www.decathlon.ro/p/pantalon-alpinism-negru-barbati/_/R-p-133045?mc=8386810&c=NEGRU

Suprapantaloni:

https://www.decathlon.ro/p/surpantalon-ice-albastru-turcoaz-inchis-barbati/_/R-p-340192?mc=8789987

Manusi:

www.decathlon.ro/p/manusi-cu-insertii-tactile-si-protectie-impotriva-vantului-trekking-la-munte-mt900-gri-adulti/_/R-p-335267?mc=8655822&c=NEGRU_GRI

Lanterna frontala:

https://www.decathlon.ro/p/lanterna-frontala-reincarcabila-120-lumeni-hl100-usb/_/R-p-302568?mc=8505682 eu am doua bucati

Folie supravietuire:

https://www.decathlon.ro/p/folie-de-supravietuire-de-unica-folosinta/_/R-p-12837?mc=8572360 cateva bucati

Parazapezi:

https://www.decathlon.ro/p/parazapezi-lungi-trekking-mt500/_/R-p-346867?mc=8802162

Coltari:

https://www.decathlon.ro/p/coltari-cu-10-varfuri-si-prindere-universala-cu-chingi-alpinism-caiman/_/R-p-304805?mc=8523070

Minicoltari:

https://www.decathlon.ro/p/antiderapante-drumetie-pe-zapada-sh900-marimi-s-xl-adulti/_/R-p-312581?mc=8574173

Bandane, caciuli, cagula etc de aici:

https://merino-shop.ro/ro/12-barbati#/categorii-caciuli_neck_tubes_cagule_manusi_fulare

Ochelari de ski pentru zilele cu viscol, am mai multe perechi, dar ca raport pret-calitate recomand asta:

www.decathlon.ro/p/ochelari-schi-fotocromatici-orice-tip-de-vreme-g900-ph-alb-albastru-copii-adulti/_/R-p-310578?mc=8758747

Sper că nu am uitat nimic. Asta este echipamentul meu. E ușor, prietenos, nu am simțit frigul, nu m-am simțit transpirat, respirabilitate mare. Nu zic că este cel mai bun. O prietenă, cățărătoare experimentată, chiar mi-a făcut observații despre cort, pe bună dreptate. Însă criteriile mele au fost: două intrări, rapiditate în ridicare, spațiu depozitare, 4 anotimpuri. Sunt sigur că erau variante mai bune, dar asta am ales și mă simt bine in el.

Mai mult de două seri la temperaturi joase serioase, nu am rezistat. In a treia zi, de obicei, cobor in lumea civilizata. Nu rezist pentru că iarna nu-i ca vara. Corpul se deshidratează rapid, mâncarea este sărăcăcioasă, iar frigul constant este cel ce îți ridică toți demonii în cap și te face să renunți.

Despre mâncare: multe batoane proteice, dulciuri în urcare. La campare, orez prefiert sau paste cu o conservă de ton sau carne. Conservă de porumb, semințe de toate felurile. Ai nevoie de energie si de energie rapidă. Deci bagi în tine orice intră cu viteză în sistem. La fiecare tură iau si o bucată de slăninuță, pregătită de tata. Ti se topește in gură. Este suplimentul perfect înainte de somn.

După cum observați, nu e ușor. Nu e pentru oricine. Și nu vorbim de partea financiară (care și ea este substanțială, vedeti cam cat costă echipamentul, atentie!). Ci despre condiție fizică, reziliența, spirit, voința, tărie de caracter și, cel mai greu, depășirea celui mai mare obstacol: sinele, cel putin in cazul meu.

Well...

 

-21 de grade...coafura rezista! Daca exista doritori, lăsați PM și vom merge împreună. Dar fiți pregătiți și conștienți despre ce înseamnă.

 Genul asta de hikking nu este pentru aoliști sau plângăcioși. Nici pentru garofițe. Frigul îți scoate sufletul din tine, iar somnul devine un lux sau o corvoada, în funcție de echipament, dar în niciun caz nu se compară cu somnicul tau pufos din propriul pat. 

Exista un adânc în interiorul nostru pe care nu îl putem vedea ușor. In niciun caz din frecatul buhuței in mijlocul patului. Totul costă, te costă. Îți vei depăși condiția doar cu sacrificii de confort. Și, astfel, vei reuși să ții langa tine oamenii dragi. Îți vei înfrânge orgoliul, doar cu desărtarea de sine. Pentru că orgoliul este ca un cancer. Daca nu îl operezi se extinde. Și nimic nu mai încape în tine. Nici măcar visele tale. Și nu vreau sa știu cum arată un om fara vise...

La fel, dați PM dacă nu vreți să mergem împreună, dar vă interesează doar echipamentul. Daca sunt doritori, voi face un later-edit cu tot echipamentul pe care îl am, echipament care m-a scos de multe ori din situații neplăcute. 

Mic sfat

 

"Fereste-te sa cazi in tine

E înălțimea de la care

Cel ce aluneca, iubito 

Aproape întotdeauna moare."

Astroexpo

 

Foto by Ruxandra

Daca astrele se aliniază așa cum sper, voi organiza o expoziție de astrofotografie in luna decembrie. Asta dacă găsesc un spatiu expozițional decent și fără să jupească pielea de pe mine. Expoziția va fi cu vânzare. Scopul este educativ: să strâng niste bani pentru a cumpăra un telescop unor copii foarte deștepți și curioși, de la o școală de la țară. Nu e vorba că nu pot suporta singur costul unui telescop bun, dar dacă tot am pozele, de ce nu? Mai ales că telescopul pe care vreau să îl cumpăr costa undeva la 2000 de euro. 

Vor fi 36 de fotografii in format 30x40, printate pe forex de 5mm. Nu sunt toate ale mele. Prietenii mei au sărit în ajutor și mi-au trimis cele mai bune fotografii pe care le au. Astfel, alaturi de mine, vor expune Cătălin Liță, Ruxandra Vâlcu, Mihai Saiph și Ciprian Vântdevară. De editarea pozelor pentru print, o operațiune destul de migăloasă, o adevărată bătaie de cap, se ocupa domnul Mihai Cantea. Ca să înțelegeți cat de buni sunt oamenii va voi spune câteva cuvinte despre ei. 

Cătălin este cel mai bun astropeisajist pe care îl cunosc. Este suficient de nebun încât să tremure de frig, în zăpadă, la o temperatura mult sub 0 grade, cocoțat undeva pe un munte, doar pentru a surprinde o imagine. 

Ruxandra este colega mea de suferință. Omul de la care am învățat enorm, care a avut răbdarea de a-mi corecta intelectul când deveneam catâr și a-mi structura informația acumulată dar haotică. Tot alaturi de ea am petrecut nopți întregi sub stele, încercând de fiecare dată sa surprindem ceva deosebit.

Mihai Saiph construiește efectiv telescoape. Și nu numai telescoape: oculare, lentile Barlow, focuser, monturi etc. Este un om cu o răbdare infinită și un excelent inginer, cu o gena gnostică așa cum rar am întâlnit.

Despre Ciprian ce sa mai spun? Este suficient să dați o căutare pe Google. Este singurul profesionist, cu acte în regulă, dintre noi. A dezvoltat în Bârlad, un oraș relativ mic, un centru de astronomie așa cum nu exista in Iași sau Cluj. Omul descoperă stele, conduce un planetarium, iar în grija lui sunt zecile de copii, viitori astronomi ai României. 

Am mai pomenit un nume. Domnul Mihai Cantea. Este omul care a trăit în arta fotografiei. O viață întreagă. Trebuie sa ai  doar urechi de auzit. Știe imens de multe lucruri. Și se bucură de fiecare dată când are cui împărtăși cunoașterea sa. Eu sunt unul dintre beneficiarii informațiilor sale. Îl ascult de fiecare data cu gura căscată, surprins fiind de cantitatea imensa de informații pe care o împărtășește cu un altruism aparte. 

Le mulțumesc tuturor.

Despre tablouri și vânzarea lor... Nu știu cum să fac. Ori va fi un preț fix pe fiecare în parte, ori (așa cum am fost sfătuit) va fi o licitație a fiecărui tablou. Costul producerii este de 83 de lei/ poza, licitația ar trebui să pornească de la suma asta. Dar cred că e greu de realizat asta. 

Habar n-am cum va fi, că mă pricep la chestii financiare așa cum se pricepe curca la fizica cuantică. Voi anunța pe Facebook și locul expoziției și data vernisajului. 

Cam atât...întrebările în privat, vă rog. 

Prima ninsoare...

 

...dar nu cu fulgi de zăpada. Ci un fel de puf alb care a încercat să îmi strice fotografia. Însă l-am folosit in favoarea mea: shame on you, mister tree fluff! 

Smile again

 

Când am făcut poza asta, mă plimbam cu gândurile mele. Intr-acolo unde se duc ele. Evident, pe coclauri. Orașul mă obosește. Oamenii din el sunt tot mai grăbiți și nu mai au timp să-l vadă pe cel de alaturi. Parcă nu-s in apele lor. Lumea aleargă să prindă tramvaiul, autobuzul ori problemele cotidiene. Unii caută cu privirea în gol ziua de ieri. Alții își târâie inima greoi pe străzi. Culori gri. Chipurile lor palide abia se sprijină in toiagul orelor ce gonesc spre nicăieri. Bucurie deloc. 

Cine le-a luat lumina? Cine le-a dărâmat cetatea inimii și a cui e vina ? Cine știe? Lucrurile se pot întâmpla când nu te aștepți. Poți fi rănit atât de tare încât să fie un duș cu apă rece, care să te schimbe din temelii. Să îți schimbe tot ce simți, gândești, speri, cauți etc.

Nimeni nu e ferit de așa ceva. Gesturi mici, nepăsări, priviri, toate adunate. Mie mi s-a întâmplat recent cu un om care îmi voia prietenia. Un om pe care l-am ajutat în orice situație, când era în spital sau când ai lui au fost accidentați, bolnavi, sau când avea crize de tristeți sau nesiguranțe, căruia i-am înghițit multe mizerii și alte și alte și alte. Ultima fază pe care mi-a făcut-o mi-a dat măsura nepăsării sale. Pentru omul ăla nu valoram nici cât o para chioară. L-am rugat să mă ia cu mașina știind că merge in aceeași direcție. M-a refuzat spunând că are pe cineva în mașină, plus doua saltele sport in portbagaj, plus ... Eu, cel pe care și-l dorea prieten, nu avea loc în mașina sa de 5 locuri. Acele doua saltele și un pasager, un oarecare no name se opuneau cu strășnicie. Nu mă ridicam la înălțimea lor. Erau clar motive. Eu eram năuc...m-a bușit si râsul. Apoi și-a dat seama că a făcut-o lată și a încercat să dreagă busuiocul. Prea târziu, greața era deja instalată. Și faza cea mai tare e că habar n-are cat de tare m-a rănit. Pentru că este incapabil să realizeze asta. Vorbe, vorbe la adăpostul cărora sta un munte de ipocrizie. Degeaba rugăciuni, daca în interior e...nimic.

Îi priveam fața...Peste chipul meu erau desenate zâmbete senine așezate parca de însăși mana unui prieten adevărat, drag si bun. Oriunde, oricând, oricum.

Rugăciune

 

"Te port in rugăciuni!"

Lasă că mă port și singur, am zis. Și aveam dreptate. Pentru că nu e rugăciune mai mare decât două mâini care mă ajută să pun o branulă. Sau îmi dau o farfurie de supa caldă când abia mă târâi. Sau o ora de odihnă când îmi pica ochii de oboseală. Sau un umăr când am sufletul ferfeniță. 

Se cuvine sa avem ochi care să vadă si inima să iubeasca, mai mult decât niște cuvinte pe care le rostești, crezând că fac ceva. Nu, ele cuvintele nu fac nimic fără lucruri concrete, daca nu sunt acoperite de fapte. Devin niste minciuni fardate...alte minciuni. 

Rugăciuni. Se întâmplă minuni. Sufletele zâmbesc în felinare uitate de floraresele din colț în soare. Miraj. Plutim ușor. Nu fac doi bani, nu fac nici cât o ceapă degerată in fața unei acțiuni clare, distincte, precise, menită să ajute cu adevărat. 

Dar mai bine tac. Tăcerea apasă, mai ales în prag de seară. Mă face să număr amintiri și să scad dezamăgiri...cu ce naiba rămân? Cu mai nimic. 

Îmi iau aparatul și fac o poza. O poza cat o rugăciune.