Bacovian

 

Imaginea este pentru exemplificare. Făcută cu câteva ore in urma. Sunt meteodependent. Cronic. Cu diverse crize acute. Pe o vreme că asta am atitudinea unui hipopotam adult. Iar stilul de conversație minimalist spre deloc. 

Îmi place frigul, îmi plac munții, îmi place marea, îmi plac vânturile de pe creste. Dar sa nu plouă așa mocănește. Că simt fiecare picătură ca pe-un afront personal adus creierului meu. Fizic, chinezesc, obositor. Pentru mine genul asta de vreme e ca foarfeca Dalilei. Mai vlăguiește, mă pipernicește, mă sfrijește, mă închircește.  Și, într-un final, mă înnebunește de nu se mai înțelege omul cu mine.

Sper ca la noapte sa mă visez pe malul mării și să îmi visez sarea de pe mine și nisipul din par, într-un cort, pe o plaja pustie.

Tură munte

 

Fotografia de la coborâre, cu raza de soare.

Deasupra norilor. Cu drona de pe creastă. Frig...doar frig.

...............

Vreau doar sa punctez evenimentul. Nu a fost nimic deosebit. A plouat în draci. Tot timpul, fara niciun intermezzo. 

Oamenii s-au comportat decent, în condițiile date. Cu o singura excepție. Evident că au existat nervi, regrete, reproșuri etc. Dar cine nu ar ceda, când ești in the middle of nowhere, pe frig și umezeală, fara posibilitatea de a te încălzi, singurul refugiu fiind cortul? Dacă nu ai penitența sălbăticiei, a statului în frig, a condițiilor dificile, a privării de minimum confort pe care orice civilizație ți-l ofera, atunci cedezi. 

Acum ați văzut cum este. Unii dintre dumneavoastră. Alții știau. Și ați mai văzut că nu e joaca, că muntele e dificil, iar unele condiții nu sunt pentru voi. Deci data viitoare se vor împuțina doritorii. Însă mie mi-a plăcut. Urăsc atmosfera bacoviana și tot ce ține de vremea închisă. Sunt un solar. Însă libertatea și linistea pe care le simți acolo, indiferent de condiții, sunt de neprețuit.

Mi-au reușit doar două fotografii. Nici vorbă de vreo ședința foto, la cum a turnat. O poză in coborâre cu acea raza de soare, iar cealaltă cand m-am ridicat deasupra norilor, pe creastă. Mă așteptam să mă însoțească macar unul dintre voi. Cu ceva mai multa vechime în ale muntelui. Dar se pare că somnicul de frumusețe e mai bun☺️. 

Nu sunt mulțumit de fotografii, însă a fost maximum ce am putut face. Nu-i nimic, este un risc pe care ți-l asumi...data viitoare. 

Tura foto

 

Pentru că e toamna și culorile au început demența de fiecare an, plănuiesc o excursie in Buila-Vanturarița. Se va întâmpla în weekendul următor. Este un loc în care e păcat sa nu ajungeți macar o data in viață...toamna. Acolo veți vedea cam ce culori...dar mai bine va las pe voi să vedeți. E atât de multă culoare, încât a trebuit să desaturez canalul de roșu, că era aproape ars. 

Atenție! Vom sta la cort. Altfel nu ai cum sa ajungi acolo și să vezi minunile. E de urcat cu rucsacul in spate, susținut, traseu destul de dificil, abrupt.  Deci ar fi nevoie de puțină condiție fizică. 

Echipament tehnic:

Camera foto, baterii, carduri, un obiectiv all around și unul tele, trepied, filtre ND și polarizare circulara (opțional). Ar fi bine sa aveți și un intervalometru.

Echipament munte:

First layer, softshell, hardshell, haină puf sau sintetic, pantaloni munte, suprapantaloni, bocanci, sac de dormit, cort, folie, mâncare pentru două zile, câteva punguțe cu încălzitor chimic, în cazul in care aveți probleme cu extremitățile (le găsiți în Decathlon). 

Cine vrea să meargă, ca de obicei, PM. Formăm un grup și mai discutam acolo. 

Expozitia

 Buna, 

Expoziția se află la Retro Cafe, dați pe Google, e mai sus puțin de IRO. Oltița a aranjat foarte frumos toate tablourile. Vă încurajez să mergeți. Beți un ceai într-un loc minunat și puteți privi imagini dintr-o altă lume, nu aia obișnuită vouă. 

Atenție, nu este expoziție cu vânzare, deci nu trebuie să fiți stresați că scoateți vreun ban din buzunar.☺️

Obiectiv macro

 

Grație unuia dintre cei mai titrați fotografi pe care ii are Iașul (am bucuria de a-l numără printre prieteni), m-am ales cu un obiectiv. Un obiectiv Nikon de 105mm macro. 

Este varianta veche, cred că printre primele obiective macro pentru DSLR-uri. Are o grămadă de imperfecțiuni, însă sunt atât de bine echilibrate, încât îi dau o nota fabuloasă de autenticitate. Pozele au un haze natural, iar contrastul de poveste.  Este obiectivul care face orice buruiană să arate ca un mic tablou. Fără că eu să intervin prea mult asupra fotografiei. E ca o continuare a personalității mele. Cine mă cunoaște, știe cât de leneș sunt la editat pozele, editările mele fiind minimaliste, însă prefer sa aștept momentele ce merita a fi fotografiate, chiar daca asta înseamnă o așteptare de câteva ore. 

Deci nu vorbesc de obiectivul de 105mmZ nou, care este perfect din toate punctele de vedere, însă lipsit total de personalitate. Fotografii cu anumită experiență înțeleg ce vreau sa zic. 

In concluzie vă încurajez să încercați și obiective puțin mai vechi. Veți avea niste surprize plăcute, iar poveștile ce le puteți crea vor avea acea patină a timpului, cu toate imperfecțiunile pe care timpul ni le aduce. Însă vor fi proprii vouă, adică sincere.

Eclipsa

 

Bun... dacă tot ați cerut pe grup, o sa va povestesc despre poza asta. E bine și pentru mine pentru că o încarc pe o platformă online, la rezoluție mare. 

Poza nu este stack, nu are nimic deosebit ca nivel tehnic. Este o singura poza, one shot only. Și totuși cum este făcută?

Simplu: m-am făcut stație cam la 1 km de acel releu. M-am uitat pe traseul Lunii și am calculat  traiectoria ei, astfel încât să mă poziționez exact pe linia care leagă cele trei puncte: stația, releul și Luna. Calculat e mult spus...exista aplicații care îți spun exact unde se că afla Luna sau orice fel de corp stelar, la anumită oră, de exemplu Stelarium. Cu minime cunoștințe de astrofizică te poți poziționa pe acel traseu. 

Partea grea e să găsești liber locul, adică să nu fie vreun desiș, sau altceva care sa obtureze traseul optic. Eu l-am găsit deasupra unei stâne, de era să facă infarct ciobanul. Era întuneric, eu plin de lumini roșii și cu toată aparatura după mine, a crezut că sunt ceva cu armata-bombe nucleare- au venit rușii- începe al treilea răzbel mondial.

Alta parte mai neplăcută este că în acel loc nu ajungi cu mașina. Deci rucsacul in spate, încărcat cu toate sculele, cu grija sa nu uiți nimic și bagi talpă prin bălării și hățișuri. Doar nu crede cineva că avem norocul de vreun drum până acolo... 

Parte simplă e fotografia. Eu am făcut-o printr-un telescop mic cu focala de 600mm, la care am atașat o baioneta T ca adaptor, o lentila Barlow 2X (care mi-a dublat distanța focală) și Nikon ul meu. Evident a fost nevoie de un trepied serios. Tot echipamentul a avut în jur de 12 kg.

Parametrii folosiți au fost: ISO800, F7,5 (raport focal fix), shutter speed L/10, WB 4200k, focalizare la infinit. Uitasem: am mai folosit o lentila care corectează coma data de telescop. 

Voi face o lista cu ce am folosit, le găsiți lesne cu un search pe Google:

- Nikon Z6II

- telescop Skywatcher apochromat AP 80/600 EvoStar ED OTA

- lentila Barlow-ul  Televue 2x

- Element corector coma APM 1.25"

- trepied astrofoto Vixen.

Mai am o remarcă de făcut... Încercând să faceți poza perfectă, s-ar putea să pierdeți partea importanta: spectacolul naturii. Pentru mine a fost o întâmplare fericită că mi-a ieșit poza. Dar lucrul cu adevărat extraordinar a fost că am privit timp de o ora, întins pe iarbă, o minune de eveniment. Deci va recomand sa fiți atenți la valorile reale, nu la chestiile care va hrănesc orgoliul și confortul. Cam asta face diferența dintre diversele tipuri de coloană vertebrală.

Time

 

"Ticking away the moments that make up a dull day

You fritter and waste the hours in an off hand way

Kicking around on a piece of ground in your home town

Waiting for someone or something to show you the way

Tired of lying in the sunshine staying home to watch the rain"