Despre timp

 

  Și te trezești într-o dimineață...Timpul nu rezolvă nimic. Timpul doar estompează si te atrage într-un vârtej. Te îndrepți sigur spre o tornadă care știi că te va ridica de la pământ și te va duce spre nicaieri.
    Oricât de matur si de puternic ar fi un om, el păstrează mereu copilul din el și are nevoie sa se simtă al cuiva, să se simtă protejat, alintat, admirat si iubit. 

  Viața apare atunci cand alergi după un vis, salvarea apare atunci când crezi in el. Suferințe, tensiuni, angoase, nevroze, fac parte din alergare. Aici si acum este diferit de altundeva, atunci si acolo. Nu ma mai tem de moarte pentru ca stiu ce este viata. Totul are două fețe, rău si bine și aceste fețe se schimbă adeseori.

    Ne peticim micile răni sângerânde ale sufletului cu fel de fel de plasturi, bandaje, sterilizate sau nu de viata, ața chirurgicală cusută fără anestezie pe plagi deschise. 

     Verdele ochilor mei se iubește cu albastrul cerului. Sunt liber, demn si pot privi oriunde. In ființa mea nu trebuie sa dau explicatii pentru fiecare gest, pentru fiecare cuvânt, pentru fiecare surâs, pentru fiecare lacrimă, pentru fiecare tăcere, pentru fiecare rană, pentru fiecare gest de iubire, pentru umbre sau lumini, pentru…  

    Pot pasi cu talpile goale pe iarba... Ma impresioneaza gesturile mici, de suflet.

    Freamătă in mine pădurile ce adăpostesc drumuri înfrunzite pline de taină. Ma leagănă subțire ca pe o trestie în vânt un dor nebun.

    Am văzut spânzurați cu privirea rece oameni care nu au curajul să zboare, încă! Sau nu știu cum să o facă. Sau nu sunt lăsați. Oameni taiati in mii de felii de cuvinte… suflete ucise  si apoi lasate in urma ...schelete tacute.

    Am o mulțime de amintiri neuitate sub pat, ruginite pe jumătate de clipe. Am speranța ca mă voi naște peste timp. Unde se termina visele, moartea respira. Privesc ochii dintr-o fotografie. Nu e nimeni acasa. Parfumul…mirosul lipseste. Imnuri coborate parca din alta lume.

    Gânduri de început în care sincer am crezut si cred. Vesel, pozitiv, puternic. Idealuri, ambiții nobile. La umbra sufletului meu niciodata nu e prea târziu. Seara albastră. Măști de carnaval. 

    Timpul așterne nostalgii peste obraz. Anii se aseaza stivă, ca niste lemne peste vremi. Firul alb de la tâmplă mea, cânta că sunt tânăr. Ipocritul...

    Scriu poezii, multe le-am ars, altele le-am pierdut, pe unele nu le mai recunosc. Le citesc cu o intonație specială care imi face sufletul să vibreze într-un fel anume. Și sunt viu si asta e tot ce contează!

    Sunt un cer. Ba senin, ba cu nori, ba cu soare dogoritor, ba cu ploi reci sau calde de vară, ba cu zăpezi și troiene mari. Sunt o poveste lungă. Trist si vesel, credul si suspicios, copil si bătrân, ziua si noapte… Respect, îndrum, ambiționez, dau aripi, răsfăț, iubesc. Imi transform zilnic brațele sufletului ca sa găsească orice om alinare. Cuminte, m-am întors adeseori din colțurile străzii doar ca sa mai ofer o privire, un zambet, o tăcere, un… Mă reazem de zidul inimii mele si privesc cerul înstelat. A mai cazut încă o stea, ducând cu ea o alta poveste de iubire. Cred, încerc, vreau! Sunt parte din decorul acestei vieți.

    Doua stele cununate cred in jurământ și nu își părăsesc cerul. Unele, necununate, grăbite aleargă să sărute pământul altui cer… Nu știu în viața ce o să urmeze, dar îmi doresc să am alături bucuria gândului rostuit cu dragoste de copil... Astept dimineață vieții mele, căci mi-e draga dimineață mea pana la lacrimi. Și o iubesc mereu ca întâia oară. Arhitectura frazelor, matematica proportiilor nu au cuvintele necesare.

    Durerile corpului sunt strigătele sufletului… toată viața e o școală. Atunci când judecăm oamenii nu ii mai iubim și murim sufletește. Cu judecata ucizi mai ușor decât cu fapta. Cu fapta ucizi o data, cu judecata de mai multe ori.

Și te trezești într-o dimineață și ești ... Nu, timpul nu rezolva nimic, noi da.