De ziua mea

 

Astăzi, cineva de care nu am mai auzit de ani buni, mi-a urat LMA și mi-a zis că am fost cel mai bun prieten pe care l-a avut. Eu, mirat, încă mă uit în jur după adevăratul destinatar al complimentului. Pentru că, dacă stau să mă analizez, sunt plin de îndoieli, frâne morale, filozofii de sufragerie și procese interioare cât pentru trei tribunale și două mănăstiri.

M-am întrebat ani întregi ce e cu prietenia. Și, ca orice om care gândește prea mult, era să stric un lucru foarte simplu. Căci prietenia nu se explică, ci se cară sacoșe, se ascultă prostii la două noaptea, se împrumută bani fără speranță și se țin secrete mai bine decât ține statul arhivele, sau politicienii obrazul gros.

Problema, in cazul prietenului meu, a apărut cândva când a avut nevoie de ceva ce nu s-a intersectat cu principiilor mele. Aici începe circul. Etica îți spune una, sufletul alta, iar ego-ul vine și el ca musca la dulceață.

Și atunci descoperi marele adevăr: de cele mai multe ori nu morala te împiedică să ajuți, ci frica. Frica de complicații, de disconfort. Restul sunt perdele academice puse peste lașitate domestică.

Un preot mi-a zis simplu: — Dacă nu încalci iubirea, poți face orice pentru un prieten. M-a lovit fraza asta ca o tigaie metafizică. Din momentul ăla m-am simțit atât de mic moral, încât aveam impulsul să-mi cer scuze și scaunului pe care stăteam.

Dar asta s-a întâmplat demult, iar acum, în prezent, am norocul să am câțiva prieteni buni — se știu ei — oameni care nu mă obligă să-mi negociez principiile, să-mi vând sufletul sau să mă transform în acrobat moral cu fractură de caracter. De aia o să mă țin de ei ca râia de omul sănătos, cu perseverență și afecțiune. Ghinionul lor!

În concluzie, după tone de reflecții, am descoperit ceva scandalos de simplu: un prieten e ca zâmbetul somnoros de dimineata. Nu are legătură cu destinul, morala, raiul sau karma, zenul și fengșuiu sau alta contabilitate cosmică. Ci pentru că, având acei oameni alaturi, parcă lumea devine mai puțin absurdă, mai suportabilă și omul mai puțin singur.

LE: locul asta e unul dintre preferatele mele, însă parcă doar acum am avut credința că îl pot fotografia așa cum mi l-am imaginat. Cine știe? Poate că nu eram pregătit.