Moartea e o mare nedreptate. Iar Cuvântul a învins-o. A învins Moartea. Am auzit dangătul clopotelor. Venea de peste tot. M-a invaluit si mi-a transmis mesajul Învierii. Mi-am făcut cruce și parcă am simțit pentru o secundă că mi-am deschis sufletul. Și am primit Lumina. Așa cum știu eu sa o primesc…starea pe care o primești acolo. In acele momente, om bogat, sărac, alb, negru, nelegiut sau legiuit, trecut prin viață sau prea crud pentru a înțelege ce se întâmplă, transformă noaptea Învierii in cea mai puternica forță. Pentru că toți se gândesc la acelasi lucru: Hristos a înviat! Si o energie pozitivă îi învăluie.
Păcate? Duium. Dar mi le-am ispășit cu vârf și îndesat. Eu m-am pedepsit. Iisus a fost mult mai indulgent decât mine. Și e de ajuns sa iti iubești aproapele, să fii sincer cu tine pentru că astfel vei fi sincer și cu cei din jurul tău, să faci bine atunci când poti si sa îți dorești in permanență asta, să râzi în loc să urăști, să spui o vorbă bună în loc de una de ocară, să te cunoști pe cât posibil și să încerci să îți îndrepți greșelile. Oricum cam atât pot face eu. Poate unii sunt in stare de mai multe.
Și am cântat. Am cântat din rărunchi "Hristos a înviat!", făcând o concurenta strașnică unei babe în plină afirmare vocală, care chinuia un microfon ce își dădea duhul.
În bisericuța mica, din lemn, totul părea urieșesc și avea un ecou aparte. Acolo, în fața Căii, Adevărului și Vieții înviat, zâmbești cu seninătatea unui copil. Pentru că prin Cuvânt se învață cea mai mare porunca: porunca iubirii.








